Durerea din capul pieptului

Â¥S-a insinuat în mine acum o vreme, pe nesimţite. Şi-a găsit un culcuş sigur, umbrit, ferit de răcoarea dimineţilor de primăvară în care mă trezeam buimacă, neştiind încotro s-o apuc. Desigur, m-am gândit, o să fie ceva trecător; nici o durere nu durează prea mult, dacă ştii ce medicamente să iei. Un analgezic o să funcţioneze, trebuie doar să-l găseşti pe cel potrivit. Numai că, în ciuda tuturor încercărilor, durerea nu a dispărut.

Dimpotrivă, a devenit din ce în ce mai puternică, era prezentă tot timpul. Dimineaţa şi seara devenise de nesuportat. Nu-mi mai plăcea nimic - nici răsăritul, nici apusul, nici orele prânzului, nici oamenii veseli, nici cei trişti, nici cărţile, nici muzica... În capul meu se născuse un vid, iar din vidul ăsta îmi zâmbea, din când în când, propria frică, sub masca unei femei pierdute în spaţiul dintre cine a fost, cine era şi cine avea şanse să devină.

Pe vremea aceea nu-mi spuneai mai nimic din ceea ce aş fi vrut să aud. Privirea ta nu avea decât două nuanţe şi acelea reci. Le adăugam eu ceva culoare ca să nu mă sperie, ca să nu dau ochii cu realitatea. Şi uite-aşa oraşul se transforma şi el, ne transformam şi noi, iar minciuna avea toate şansele să se transforme în adevăr. Atâta doar că durerea aia blestemată din capul pieptului nu dispărea, nu ceda, era oră de oră acolo, zi după zi.

Durerea nu dispărea pentru că tu nu vorbeai. Am înţeles asta foarte târziu. În ziua în care, auzindu-te vorbind cu adevărat, despre ce gândeai, nu despre ce doream eu să aud, durerea a explodat într-o furtună de reproşuri, care de care mai abuzive şi mai absurde. Nu mai eram singură, nu mai eram sigură de nimic. Şi tu continuai să nu vrei să înţelegi o iotă din ce-ţi spuneam. Furtuna a distrus tot, absolut tot ce ţinusem la suprafaţă, pe o plută de lemn, în tot răstimpul care trecuse.

În urma noastră, doar lemnele în derivă pe un fluviu liniştit, răsăritul unei zile care nu ştiam ce-mi rezervă şi, desigur, zâmbetul copilei pe care o aşteptam să-mi deschidă uşa, peste câţiva ani, rostind simplu: "bine ai venit, mamă!".