Am murit

Înainte de toate, să fie clar: eu am murit. Vă vorbeşte cineva care nu mai există. În mod sincer şi cinstit, am murit. Cimitirul în care am fost îngropată este cochet, foarte bine îngrijit. Nu am de ce să mă plâng. Pot afirma cu certitudine că rămăşiţele mele pământeşti sunt foarte bine omagiate. În caz că nu credeţi, vă pot da adresa exactă. Duceţi-vă. Eventual depuneţi o floare, convingeţi-vă cu proprii ochi. Atenţie: florile mele preferate sunt lăcrămioarele. Piatra funerară spune aşa: eu.

Atât.

Fără nume, fără date inutile. Sunt doar eu.

Iar acum, o să mă apuc să povestesc cum e când ai murit. Aparent are sens. Logica şi structura discursului meu o să vă înşele. Credeaţi că-i simplu?

Dar poate o să vă întrebaţi cum de ştiu că am murit, cum e asta posibil, să mai şi vorbesc cu voi acum? Eu care am fost eu, dar nu mai sunt, iar eu o să spun că atunci când m-am trezit, încercând să respir şi înregistrând cu spaimă horcăitul plămânilor sub încercarea mea forţată de a-i umple cu aer, din obişnuinţă - nu ştiam că sunt moartă - am găsit lângă mine, aici, pe patul meu din mijlocul câmpului cu păpădii, o carte.

Mi s-a părut ciudat la început, de-a dreptul straniu. Când am deschis-o şi am început să citesc, dintr-o dată totul a prins sens. Ştiaţi că fiecare om este o carte?! Poate vă întrebaţi oare cum ţine evidenţa Dumnezeu pentru fiecare persoană, dacă are cumva un main frame, unde sunt stocate toate informaţiile, ori sunt scrise pe CD-uri, ori DVD-uri, dar de fapt sunt chiar cărţi, din hârtie, cu cerneala tiparului mirosind puternic a proaspăt. Da, există o carte despre fiecare din noi, pe care ajungem s-o citim cândva. Doar că mie mi s-a dat o carte într-o limbă pe care nu o cunosc prea bine, aşa că subtilităţile îmi scapă.

Nu ştiu ce poate să însemne asta.

Trebuie să fi fost o greşeală, presupun. Sau eu sunt doar o carte într-o limbă care mi-e străină?!

Ar fi asta posibil?

Tocmai eu, care am trăit cu foarte-foarte mare prudenţă, foarte-foarte cumpătat, mereu cu picioarele pe pământ?

Aşadar, sunt cărţi care încep cu moartea cuiva.

Şi acest cineva, eu, mai exact, nu poate afla despre propria viaţă decât citind într-o limbă pe care nu o înţelege pe de-a-ntregul.

Are cineva un dicţionar?!