Cică nu e bine să dormi sub un chiparos, pentru că în somn rădăcinile lui îţi intră în creier şi ţi-l fură şi, când te trezeşti, eşti nebun, cu capul sec ca un fluier. Sfatul acesta vine din cartea unui om deştept care a murit bătrân şi cu barbă, indicii clare ale înţelepciunii, şi în afară de asta în pruncie a avut un măgar de nuanţa prunei, cu şosete albe peste copitele micuţe, ce semănau cu pantofii unui dansator de step. De gât avea atârnată beteală de Crăciun. Un motiv în plus să-i dau crezare. Întotdeauna mi-au plăcut crescătorii de măgari fericiţi. În cartierul unde locuiesc nu sunt chiparoşi, doar brazi, molizi, mesteceni, vişini, liliac, boscheţi, plopi, corcoduşi, prin urmare dacă aş dormi sub ei, noaptea, nu s-ar întâmpla nimic rău, nimic care să aibă legătură cu capetele secate ca un fluier cu găuri de astupat cu degetele.
Primarul venit la oraş dintr-un sat cu numele Buruieneşti (jur că nu l-am inventat eu! există, se poate vedea şi pe hartă, undeva în nordul Moldovei), cum ziceam, primarul acesta e mâniat pe copaci. Pe toţi. Încetul cu încetul îi omoară cu drujbele şi excavatorul. Nu spun cum! Peste fostele locuri cu verdeaţă toarnă beton. Morala e cât se poate de simplă, la fel ca în fabulele învăţate în copilărie: în Buruieneşti sigur se află cel puţin un chiparos, şi cineva, se ştie cine, a adormit sub dânsul.