Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Psalmul zero


Adrian Berinde

26.09.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Şi m-a ajuns blestemul părintelui ce-ntr-una
cu pumnii-n piept îşi bate şi seara-şi şterge urma
sărutului din frunte. Vise de prunc deşarte...
Deseară de mă supăr mă reîntorc de Marte
şi-ţi scriu ce-asculţi acum.
Din patul de pe drum
s-a stins în mine mama
şi tata stă deoparte;
scrâşnind din dinţi, blestemă că viaţa-i ca o carte:
se termină şi-o arzi!
La sânul morţii sugi şi nu ştii c-ai să cazi
şi-aite-neci cu-amarul ce-ţi scapără nevoia
să-ţi prinzi de limbă popa în seara de Crăciun,
s-o ţii de mînă moarta şi să nu-i spui Drum Bun
să vrei s-o iei în braţe şi să dansezi aiurea
un ultim dans de-adio. Senil, sărman, nebun.
Ţi-a fost jumate-n viaţă. Şi-acuma e dintr-una...
Şi-ntr-una va rămâne, că-n amintirea mea,
a semănat cu mama şi-n tine, c-o căţea.
Blestemu-a prins, că-n ceruri nu-i Tată să-l mai vrea.
...
Şi-n timpul ce-a trecut doar ca să fie
am spart oglinda-n care ne vedeam:
jumatea mea din cioburi de mânie,
jumatea ta - ceva lipit de geam.
Căci mângâierea-i un cadavru-n sine,
e moartea care moare, e bine doar cât ţine
şi-i cald ca o zdrobire sărutul lins de Iudă.
Mi-ai şterpelit privirea.
Ţi-e dor de carne crudă şi-ţi lasă gura apă cu poza mea în mâini.
Se scurge-n tine zeama şi nu poţi să te-nfrâni,
să-ţi termini din păcatul ce-ai zămislit cu mine,
să uiţi c-am fost bătrâni şi-azi mâine ne vom naşte,
în alţii-n care nimeni nu ne va recunoaşte.
Dar, voi ghici-n cafea
că-n strigătul de moaşte ai şters întâmplător,
cu faţa unui nor,
tot praful aşezat pe viaţa mea...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer