La mine la ţară

Bradul cel mare e afară în zăpadă. Adică el e bradul nostru obişnuit, e acolo şi vara, dar acum e altfel că e de Craciun. Tataia i-a pus ghirlanda cu beculeţe colorate. Face frumos noaptea cât ne dau ăştia curentul. Mai vin copii din vecini şi se uită. În casă avem o creangă mare îndoită pe-o parte. Am făcut cu tataie un suport pentru ea. E un scaun pus cu picioarele în sus. Tataie a trecut sârme printre picioarele scaunului şi între sârme a prins bine creanga. Eu am ornat cu vată ca o zăpadă şi cu biscuiţi, covrigi şi nuci pe sfoară. Stă să cadă dar na, miroase a brad? E brad! Cât am aranjat bradul tataie m-a făcut iar tristă. Mi-a zis poezia aia de o zice el mereu cu Mitică. "Afară-i frig şi iarnă grea şi bate vîntul tare, Mitică-i mic şi e orfan şi foc în vatră n-are, tăticul lui e mor de mult şi..." nici nu îmi vine să-mi amintesc că iar mă umflă plânsu'... "o vorbă bună sau un dar din mâna voastră mică, ce repede ar alina durerea lui Mitică". Eu dau altora toate hainele care-mi rămân mici, atâta pot să fac şi eu. Şi tataie ăsta şi când zice poveşti tot triste le zice. La aia cu Tinereţe fără bătrâneţe mi se rupe inima:
- Şi din cufăr s-a ridicat Moartea şi i-a dat o palmă! şi i se îneacă şi lui ochii în lacrimi.

Când cântă tot aşa, cântă pe aia cu "Mai întoarce Doamne roata vieţii să-mi văd anii tinereţii". Are o voce mai frumoasă ca a lu' Dolănescu! Cântă la biserică şi vin băieţi de la seminar să înveţe cu el. Eu nu am voce. El ar fi vrut un nepot cu voce să-l facă popă, să-l înveţe. Eu numai preoteasă pot să mă fac, să am mulţi copii. Poate unu o avea voce lu' tataia să-i facă pe plac, să-l înveţe pe el cântările şi cum se bate toaca de duminică sau de înmormântare. În fine, mai pe la prânz au trecut pe la noi Gabi şi Valentina, surorile mamei. Mi-au adus portocale şi compot de ananas şi ciocolată cu rom. Numai compotul nu l-am mâncat că nu-mi place. Gabi zice că-s proastă, ete na! Sultănica, sora ailaltă cea mai mare cred că vine după Revelion. Ea stă la Bucureşti cu Didi şi e drumul înzăpezit acuma. Să vezi cadouri atunci ce o să mai fie că ne aduce de la Casa de comenzi unde au o pilă! Aduc conserve străine şi câteodată şi ciocolată chinezească din aia cu ambalajul roşu! Aia sigur e de dulce, în astea ale noastre nu pun ei lapte sau ouă. Sigur vin iar şi Valentina şi Gabi că Sultănica le ghiceşte în cafea şi le dă în cărţi. Mamaia nu le dă voie că e păcat, dar ele se pitesc şi tot fac asta, le-am văzut eu dar nu le-am zis la mamaia. Ştie ea şi fără să-i zic eu!

Azi Gabi a făcut un tort din biscuiţii de i-am strîns eu din colindat, din ăia mari care nu au niciun gust. Pune un strat, pune zahăr şi cacao şi un pic de apă, apoi alt strat şi tot aşa. După ce se înmoaie sunt mai buni. Se mânâncă cu linguriţa ca prăjiturile de cofetărie. Alea da! Tortu' ăsta-i mai mult de păcăleală! Am mai primit şi altfel de biscuiţi, şi gogoşi, dar le-am mâncat imediat că erau calde, şi covrigi, nuci din cocă cu cremă în ele, mere şi o portocală şi un 1 leu. Am fost cu Moş Ajunu. E aşa: "Foaie verde portocală, noi suntem copii de şcoală, şi-am venit să colindăm, pe la case să umblăm, Buuună dimineaaaţa la Moş Ajun că poimâine-i Moş Crăciun!". Eu mereu merg cu băieţii popii şi cu Elena lu' Mitoi. Mamaia zice că de la anu' nu mai pot să merg că-s prea mare. Asta e, o să merg cu Sorcova. Că de Sorcovă poţi să fii şi mai mare şi primeşti mai mult bani decât biscuiţi. Soţul Valentinei lucrează la abator. E zootehnist. Cam bea. Ea e asistentă medicală; e foarte elegantă şi frumoasă. Face gropiţe în obraji şi are strungăreaţă. Are numai un rinichi şi nu o să facă copii niciodată. Eu sunt fata ei, aşa îmi zice. Când eram mai mică aşa credeam că îmi arăta operaţia şi eu o credeam că am ieşit pe acolo.

Mama ce să-mi arate, că ea nu-i operată! Numai Gabi nu are maşină şi apartament proprietate personală, restu' fetelor au, şi tataia e mîndru de ele. Gabi stă la ai mei că noi avem cu trei camere. Ea e muncitoare la Contactoare. O să-şi facă ea de toate când se mărită! Ai mei lucreză la Sârmă. Mama trece şi ea mâine pe aici. Cred că ma ia dincolo la mamaia ailaltă dinspre tata, dar poate nu ma lasă acolo poate mă aduce înapoi sau poate şi la bloc la apartament. Nu prea vreau, dar nu am ce face. Mie aici îmi place cel mai mult. E mai multă libertate şi aici nu ţipă între ei. Pot să stau cât vreau lângă teracotă, nu mă supără nimeni şi e cald şi mă joc cu ciocălăii de porumb. Fac căsuţe. Seara tataia vine cu un coş de nuiele plin de ştiuleţi şi curăm boabe amîndoi. Mai mult el. Are o curaţătoare cu dinţi de fier cu mânerul înfăşurat în cârpe să nu facă bătături. Eu numai cu degetele curăţ boabele care rămân. Curăţătoarele sunt prea mari pentru mine că am încercat. Oricum acuma nu mai curăţă aşa mult porumb că a trecut Ignatul. Nu e greu de făcut căsuţe de ciocălăi trebuie numai să fii atent. Pui doi unu lângă altul, apoi invers doi peste ăilalţii, apoi invers doi şi iese ca un porumbar mai mult decât ca o căsuţă. Nu poţi să pui prea mulţi că se dau de-a dura. Apoi îi bag pe foc. Sunt buni că sunt uscaţi, aprind mai bine lemnele.

Baba şi moşu' au venit şi ei dincoace. Vorbesc între ei. A intrat şi pisica printre picioarele lor, e şmecheră s-a urcat dintr-un salt sus pe sobă. Nici nu-i pasă de noi că nu-i miroase a carne. Mâncăm mieji de nucă copţi cu sare şi eugenii de post. De dulce numai mâine după biserică. Abia aştept! Şorici şi tobă şi cârnaţi fripţi în sobă! Am mâncat şorici şi în post chiar când au tăiat porcu' atunci la Ignat. Moşu' zice că nu e păcat că eu sunt copil încă. Mirosea a fum de paie era buuun şi călduţ. Mi-au dat şi din vârful urechii când m-au dat jos după porc. Restul urechii o să îl găsesc în tobă şi în piftie. E cu zgârci şi mie îmi place să rod din zgârciuri. Şi zgărciu de la pieptul de pui şi partea aia tare de la pipotă le cer. Şi creierul găinii mi-l desface tataia din căpăţână cu vârful cuţitului. Mă urcă pe porc, aşa se face, după ce l-au pârlit şi l-au curăţat pun saci de cânepă pe el să se aburească şi pe mine mă urcă peste. Şi îi face porcului o cruce cu cuţitul în frunte. Porcul nu are treaba că e mort. Dacă ar fi un copil mai mic l-ar pune pe el dar nu e. Nici Gabi, nici Sultănica nu au copii. Sultănica nici ea nu poate face de la o boală nu ştiu care iar Gabi am zis că nu-i măritată. Eu sunt copilul lor, la toate! E cald porcul sub mine şi miroase a Craciun. Îmi e cam ruşine că se uită toţi la mine, dar nu-i rău. E ca atunci când eram mai mică şi mă urcau pe scaun să zic poezii. Mă înroşeam în obraji nu-mi plăcea, dar era bine. Ştiu pe de rost plăcile cu poveşti de de la pic-up, cu tot cu cântecele. Acum sunt prea mare numa' moşu' zice că sunt mică şi mi-a făcut balon din băşica porcului. Am agăţat-o de părul din curtea lui.
- Moşu' o să-ţi facă jucării şi când te-oi mărita! aşa zice mamaia.

Asta-i vorba lui că vrea să trăiască până m-oi mărita eu! El e tata lu' mamaie, e bătrân, dar eu zic sigur că o să mă prindă mireasă că e în putere! A făcut amândouă războaiele a fost şi rănit la mâini şi în al doilea a făcut meningită. Dar l-a salvat baba cu farmecele. Cică nu-i bine să umbli cu vrăjile, da' aicea nu încape discuţie dacă l-a salvat pe moş. Se zice că era mai mult mort decât viu şi baba a descântat un porumbel, i-a despicat pieptul, i-a scos inima şi i-a dat drumu să zboare şi el a zburat şi a căzut dincolo de drum în curte la tanti Tinica. Şi l-au dus pe moş cu pat cu tot în curtea aia şi a stat trei zile acolo, apoi a despicat alt porumbel şi tot aşa până s-a vindecat, l-au plimbat prin tot satul. Aia a fost cumpăna lui. Mai are una la 70 de ani. Avem o carte veche de zodii cu litere chirilice. Zice de morţile noastre la toţi. Baba o să moară greu că e blestemată din cauza farmecelor.

Acum râd toţi şi se uită la mine. Lasă că ştiu eu vor să mă păcălească că există Moş Crăciun, da' nu-i aşa, ştiu că au cadouri ascunse că le-au adus Gabi şi Valentina de la oraş. Moşu' zice că a auzit ceva pe drum, dă perdeaua la o parte şi se uită pe geam. Ete na, nici nu a lătrat câinele, ce să fie? Mă uit şi eu, nu-i nimic. Sunt flori de gheaţă pe geamuri, casa moşilor cocoşată sub zăpadă, gardul, becu ăl mare din uliţă aprins, casa lu' tanti Tinica cu ferestruicile galbene, tot satul luminat în noapte. Şi-au făcut pomană de noi şi ne-au lăsat curentul mai mult. Se văd pe zăpadă, luminile colorate din brad, bat de după colţul casei. Baba vine grăsană şi legănată din camera din faţă cu darurile pentru mine. Cică le-a lăsat Moş Crăciun alături. Zice şi ea aşa că aşa se zice la copii. Desfacem cadourile mele din ziare: am o păpuşă mare şi culori şi caiete şi un penar chinezesc cu clăpiţe cu magnet! Tataia mă ţine pe genunchi când desfac, mă uit la ei şi zic sărumâna şi ei se bucură cu mine odată, parcă-s copii toţi! Moşu' şi mamaia au ochii albaştrii şi parcă fac lumină, lu' tataia stă să-i dea lacrimile şi na acuma şi mie îmi vine să plâng. Mamaia tresare deodată. Măi să fie! Şi fuge pe uşa din faţă, aia care dă la brad. Fac toţi ochiii mari.
- Ai auzit şi tu? Parcă s-au auzit nişte clopoţei ceva!

Aş ieşi dar nu am bundiţă şi e frig rău afară e zăpadă de un metru! Mamaia intră înapoi cu baticu' alunecat într-o parte. Are fulgi de nea în cap. E toată roşie şi speriată, în mână cu un şarpe de plastic verde cu galben din ăla de îl ţii de coadă şi se mişcă.
- Ia uite ce am! Ia uite! ţipă ea.

Şi ne povesteşte cum l-a văzut pe Moş Crăciun care s-a oprit să se uite la becurile noastre de la instalaţie. Cică aveau amândoi palma la gură de mirare! El de brad şi mamaia de el. Şi nici nu şi-a dat seama că i se desfăcuse sacul şi când să urce în sanie i-a căzut şarpele ăla. Mamaia a dat să-l strige să i-l dea înapoi, dar nu a auzit-o din cauza zurgălăilor. Râd toţi şi bat din palme! Eu ţin şarpele de coadă şi-i sperii cu el. Se ia lumina. Ne potolim din râs. Ne-au dat stingerea, gata! Numa lumina din sobă mai joacă acum galbenă şi roşie pe perete. Mamaia dă să aprindă lampa, dar moşu' o opreşte că e târziu să nu mai consume gazul. Se pipăie în buzunar să fie sigur că are chibrit şi lumânare.
- Hai, babo, să ne ducem şi noi...
- Hai, moşule, hai...


Viviana Muşa
30 noiembrie 2008
Paris

Aşteptăm poveştile despre Crăciunurile de altădată sau despre cele de acum la adresa [email protected].