Panseuri involuntare XIX (Poezie sângeroasă / Bătrânii / Poezie de la buget / Robinson Hud)

Oamenii au grupe diferite de sânge
şi nu au toţi sângele la fel
Asta ca să-i poată deosebi
când le fac analizele.
Şi asta se mai întâmplă
Deoarece nu au aceiaşi părinţi.
Nu există un tată pentru toată lumea.



Bătrânii sunt mult mai înţelepţi
decât noi ăştilalţi.
Bătrânii au trecut prin floarea vieţii
şi ştiu cum e.
Bătrânii sunt înţelepţi
pentru că sunt educaţi
pe timpul lui Ceauşescu.
Bătrânii sunt mai înţelepţi
deoarece au îmbătrânit
şi nu mai pot reacţiona violent.
Bătrânii sunt înţelepţi deoarece
s-au întâlnit cu strămoşii noştri.



Eu înţeleg prin buget
că este un buget bun.
Bugetul hotărăşte salariile şi pensiile.
Bugetul înseamnă că
oamenii bogaţi le dau bani
şi celor săraci.
Prin buget înţelegem că el ne protejează.
De exemplu când se strică
mâncarea în magazine
şi se duc acei oameni să controleze
dacă a expirat vreo mâncare.
Bugetul este un fond de bani.
Când avem nevoie de bani
putem să luăm doar cu aprobare.
Înţeleg că prin asta
o să ieftinească mâncarea.



Dacă aş naufragia pe o insulă pustie
M-aş lua după muşchii copacilor
care arată întotdeauna
partea de nord a ţării
şi aş pleca cu barca.
Dacă un vapor se scufundă
plec repede şi chiem o ambulanţă.
M-aş uita cu benoclul să văd dacă este periculos.
Mi-aş pregăti hrana
ca în filmul Robinson Hud.
Şi mi-aş face foarte multe poze şi vederi.

---

Motto: "Să cretinizăm limbajul"

(Gellu Naum)


Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)