Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Biciclete în Beijing

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

13. Pippi Longstockings / 14. Pleacă, îţi spun


Bianca Goean Santiago

18.04.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Citiţi episodul precedent aici.

13. Pippi Longstockings
Am nouă ani. Plec adesea singură la pescuit. Întreaga zonă este păzită. Păzită de cei din afară, dar nu de noi înşine. Tata spune că toţi ne iubesc aici, pentru că suntem singura lor şansă de a mai visa vreodată.

Îmi întind firul, în timp ce urmăresc împrejurimile. Copacii se apleacă deasupra apei, acolo unde vreau să pun musca. Soarele a ieşit deja, dar apa este îngrozitor de rece. Anul acesta Tata a văzut lipani. În timp ce sfâşii aerul cu firul, dincolo de zgomotul obişnuit al râului, aud, sau mai degrabă simt, un pas străin. Abandonez firul, iar el se întinde ca un şarpe mort pe apă. Mă întorc încet, lanseta cu vârful în jos, mâna încordată. Lângă mine, la vreo doi metri, în apă, cu picioarele goale, o altă fată. Ţine şi ea în mână o lansetă, dar musca nu este încă legată. Are buzunarele de la vestă pline cu cutii. Părul lung, roşcat, legat în coade împletite, faţa plină de pistrui. Simt cum mă cuprinde nestăpânit râsul, îmi aduc aminte de Pippi Longstockings, pe care mi-a arătat-o Mama în cărţile ei din copilărie. Are pantaloni scurţi. Dar ea nu zâmbeşte. Te pomeneşti că i-am luat locul de pescuit.
- Ce cauţi aici?

Am nimerit-o. Îmi pregătesc discursul, dar în acelaşi timp mâna îmi saltă, înţep involuntar şi în secunda următoare am uitat de Pippi şi de multele ei muşte, aşezate în cutiile de la piept. Habar n-am dacă am făcut ceva bine, pentru că firul pare că mi se întoarce bleg la picioare. Pippi reapare din memorie urlând Mulinează, fraiero, mulinează iar eu o ascult, pare că ştie ce spune, cel puţin, dacă mai are voce în apa asta care pe mine mă îngheaţă chiar şi prin costum, sigur ştie ce spune. Păstrăvul face o lumânare ameţitoare chiar lângă picioarele mele, ţipăm amândouă, eu, de frică, e cel mai mare păstrăv de râu pe care l-am prins, ea de ciudă. Sau de încântare.
- Încă nu l-ai prins, fraiero, ridică vârful ăla în sus că doar nu vrei să prinzi şi cu el ceva.

Mă întorc cu spatele la ea şi mă agăţ de lecţiile de la tata. În cele din urmă îl aduc din nou lângă mine şi reuşesc să îl ridic în mincioc. Pippi e lângă mine, îi simt răsuflarea în ceafă.
- Sper că nu ai cârlig cu spin.
- Nu, îi şoptesc.
- Ce cauţi aici? Nu îţi ajunge satul?

Mâinile îmi tremură. Nu înţeleg. Mi se face cald. E mai mare decât mine, şi ca vârstă, şi ca înălţime şi nu am mai văzut-o în sat până acum. Fără să mă întrebe, se apucă să scoată cârligul.
- Vrei să-i dai tu drumul sau o fac eu?
- Când o să prinzi tu, atunci să-i dai tu drumul.

Nu ştiu ce mi-a venit.
- Ia te uită, sfinţişoara are ghimpi. Te-ai gândit vreodată că nimeni nu are nevoie de visele voastre? Crezi că lumea nu e destul de frumoasă fără voi? Uită-te în jur, ce vrei mai mult de la viaţă?

Mă aplec şi îl pun în apă. Abia îl ţin, e de vreo trei ori mai mare decât palmele mele. Gura mi-e plină de sare. Pentru un anume motiv, cuvintele ei nu îmi sună atât de preţioase în acest moment.
- Ai dreptate. Nu mai e nevoie de nimic.
- Atunci pleacă. N-ai ce căuta aici.

Am şocat-o, ştiu asta. Mă uit însă la ea, iar faţa ei nu arată decât pleacă. Pleacă.
- Nu plec. Tu de ce nu visezi?
- De ce să visez?
- Exact asta zic şi eu. De ce să plec.

Are probleme să-mi urmărească logica. Pentru că logica mea apelează la alte instrumente decât ale ei.
- Nu mă interesează de ce, atâta vreme cât pleci.
- Şi dacă îţi promit să nu mai visez?

De data asta ochii i se fac mari. Se apleacă deasupra mea:
- Cum adică să nu mai visezi? Tu asta faci, visezi. Eu pescuiesc. Pleacă naibii de aici până nu te şi bat.

Tata nu m-a învăţat să mă bat. Aici nu sunt duşmani, mi-a spus.

Îmi târâi picioarele greu, de parcă mi-ar fi intrat apă în cizme. Să mai prindă ceva acum. De pe mal, mă întorc înspre ea. S-a îndepărtat; sigur, nu-i fraieră, nu mai pescuieşte ea în locul ăsta o oră cel puţin. Asta mă enervează şi mai tare.
- Ai citit Pippi Longstockings? urlu după ea.

Nici măcar nu-mi răspunde. Îşi şuieră doar firul prin aer.


14. Pleacă, îţi spun
Arius întârzie, iar când ajunge nici măcar nu mă priveşte. Îşi ia un scaun şi se aşază cât mai departe de mine.
- Cred că am visat.

După atâta timp tot nu mă pot obişnui cu lipsa de introduceri, de politeţuri şi mici artificii pe care oricine, oricine ca mine adică, le consideră un preludiu sine qua non al oricărei conversaţii.
- Atunci înseamnă că ai visat.
- De unde ştii? Mă fixează cu privirea şi mă simt de parcă a luat o şurubelniţă şi s-ar apuca să-mi umble prin creier. Asta da imagine, noroc însă că pentru o astfel de idee ar trebui să aibă imaginaţie, să vadă în mine ceva mai mult decât un instrument, să ai aibă curiozitatea de a trece dincolo.
- Crezi, deci ai depăşit stadiul siguranţei. Bine ai venit în lumea visului.
- Am visat că te-am omorât. De fapt, nu erai tu, era bătrâna din Amsterdam. Dar îmi spunea că eşti tu, iar eu plângeam şi plângeam şi plângeam. Iar tu îmi spuneai lasă-mă să mor, iar ea îmi spunea că eşti tu, şi că nu am cum să te omor, că nu am cum să o omor.

Vorbeşte repede, nu se uită la mine, mută scaunul, se ridică, se aşază iar, îşi priveşte mâinile.
- Arius, tu ştii bine că eşti cel mai bun elev al meu.
- Deirdre, de ce trebuie să visăm? Cine a hotărât că lumea nu e bună fără vise? Pleacă. Vreau să pleci. Acum. Pleacă, îţi spun. Dacă nu pleci, te omor.

S-a ridicat şi a venit lângă mine. Îşi întinde mâna, dar nu spre părţile metalice, cum m-am aşteptat. Atingerea mă trimite fără putinţă de rezistenţă undeva în trecut, sunt mai conştientă de trupul meu decât am fost o viaţă întreagă. Ochii mi se închid sub apăsarea degetelor lui.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 19. Vin într-o seară de iarnă. Sunt capabilă de supravieţuire, dacă nu am nimic altceva de făcut (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 17. Scoşi din apă, peştii înghit secunde / 18. Mama (4.3/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 15. Când am încetat să visăm / 16. Sunt invizibilă (5.0/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 11. Aşteptând să murim / 12. Tania. Porţi deschise / 11. Aşteptând să murim. Copilul unui singur tată
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 9. Dam. / 10. Anna şi o casă cu picioare lungi / 9. Înainte / 10. Noaptea Annei (4.4/5 - 5 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata Praful de pe tobă
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer