Domnilor dezvoltatori imobiliari

Rolul acestei intervenţii este acela de a vă convinge pe dumneavoastră, promotori imobiliari aflaţi acum într-o perioadă de "retragere" dictată de criza economică, de următoarele lucruri, pe care nu era rău să le fi ştiut şi practicat la vremea cuvenită: a apela la arhitecţii de bună calitate este în avantajul, inclusiv în profitul dumneavoastră, pe termen mediu şi lung. Voi încerca apoi să vă conving că, având de ales, atunci când lucraţi în mediul autohton, între un arhitect străin şi unul de aceeaşi valoare român, înţelept este să îl alegeţi pe arhitectul român. Nu pentru a-l ocroti, ci pentru a vă spori profiturile.

Desigur, cele de mai sus pornesc de la următoarele premise:

1. Arhitectura promovată de proiectele de dezvoltare imobiliară edificate până acum în România este, cu câteva minore excepţii, catastrofal de slabă din punct de vedere urbanistic şi estetic. Este retardată ca timp istoric, foloseşte principii, metode de construcţii şi materiale care sunt, uneori, vechi de un secol, sau datează de la colapsul occidental al arhitecturii moderniste. În ceea ce priveşte arhitectura de birouri, România a fost vreme de un deceniu groapa de gunoi a produselor de construcţii desuete occidentale. Materiale uzate moral sau chiar interzise în vest se vând sau chiar se fabrică în continuare aici. În domeniul locuinţelor, arhitectura de speculă imobiliară este adeseori meschină, ieftină atât în prezentare, cât şi în concepţia spaţiilor, materialelor, a modului de promovare şi este prea adeseori nediferenţiată faţă de modul de locuire promovat din cu totul alte raţiuni de regimul comunist. Speculând deficitul de locuinţe de pe piaţă, coroborat cu ridicarea financiară a unei clase mijlocii urbane interesate de achiziţionarea unei locuinţe proprii, promotorii propun cartiere de locuinţe situate urbanistic mult sub principiile Chartei de la Atena, după care s-au făcut, la începutul anilor '70 (adică la aproape treizeci de ani după elaborarea chartei urbanismului funcţionalist). Or, politicile urbane acelea, sub care se situează proiectele actuale din România, s-au schimbat dramatic în ţările şi oraşele de unde veniţi dumneavoastră de câteva decenii bune. De asemenea, după 1989, publicul dumneavoastră ţintă din România a văzut occidentul şi s-a întors cu idei şi cu imagini pe care nu le regăsesc în oferta pe care i-o faceţi aici.

2. A două premisă este aceea că România este o piaţă slabă, nedezvoltată, netehnologizată, nefinanţată şi că, prin urmare, ea înghite necritic orice produs, oricât de slab şi de pauper construit, producând o marjă de profit uriaşă. Lucrurile însă s-au mai schimbat şi deja sunt pe piaţă developeri care vin cu idei occidentale ceva mai evoluate şi care în chip voluntar, deliberat, îşi propun schimbarea tipului de produs pe care îl oferă, făcând, în proces, şi rolul de "erou civilizator" pentru oraşul românesc.

3. A treia premisă este aceea a absenţei unui motor al arhitecturii de bună calitate instituţionalizat în România. În Olanda şi mai ales în Franţa, accesul tinerilor arhitecţi localnici la proiecte este asigurat de stat, prin obligativitatea sistemului concursurilor, iar rolul statului de promotor al arhitecturii reprezentative, dar şi al celei sociale de cea mai bună calitate este legiferat. În România, statul nu mai există, decât sub forma instanţelor avizatoare, în mare parte corupte de sumele şi de viteza cu care acestea circulă pe piaţa imobiliară. Ministerul Lucrărilor Publice, cel care ar trebui să promoveze egalitatea de şanse pentru toţi arhitecţii români şi instituţia concursului de arhitectură ca agent al arhitecturii de bună calitate, nu şi-a pus niciodată această problemă în mod serios, sau cel puţin nu a dat vreodată vreun semnal în acest sens. Nici la nivelul arhitecturii de urgenţă nu şi-a jucat până acum potenţialul de leadership pe care îl putea avea din principiu. Niciun fel de dezbatere, de discuţie, de cercetare pe tema locuirii de urgenţă, sau măcar a locuirii în general, nu a fost generată vreodată după 1989 de către stat. Nu e de mirare, poate, că inundaţiile şi viitorul cutremur ne-au prins întotdeauna şi ne vor prinde din nou în culpă, nepregătiţi şi "inocenţi"...

Dacă veţi fi de acord cu premisele pe care le-am identificat mai sus (chiar dacă nu şi cu toate epitetele lor), atunci putem să discutăm în mod serios despre arhitectura pe care dumneavoastră o promovaţi în spaţiul public românesc. Fireşte, deocamdată nimeni şi nimic nu vă poate obliga să alegeţi cutare sau cutare arhitect, român sau străin. Dacă proiectele sunt de mare anvergură, dumneavoastră veniţi cu arhitecţii cu care aţi lucrat deja în străinătate şi găsiţi aici un arhitect aborigen, mai flămând şi mai coruptibil decât media, care vă obţine complicatele avize româneşti. Atâta timp cât produsul pe care îl oferiţi se vinde, teoretic nu aveţi de ce să propuneţi o arhitectură superioară: nu este treaba dumneavoastră să vă îngrijiţi de calitatea mediului urban din România, avem pentru asta autorităţi alese şi funcţionari plătiţi care ar trebui să o facă.

De ce, atunci, ar trebui să fiţi interesaţi de opţiunea pentru un arhitect bun, de preferinţă ales pe bază de concurs public? Din cel puţin cîteva motive: primul ar fi acela că diversitatea de expresie pe care concursul o propune face ca proiectele dumneavoastră să nu devină niciodată monotone şi, deci, să nu îşi piardă valoarea de piaţă. În al doilea rînd, pentru că accesul tinerilor arhitecţi la proiectarea pe care dumneavoastră o aveţi de promovat însemnează şi asocierea dumneavoastră cu echipe care nu au avut încă timp să se plafoneze, şi pe care, deci, le puteţi asocia mai devreme culturii dumneavoastră organizaţionale: le puteţi, cu alte cuvinte, "creşte" şi "educa" dumneavoastră. O echipă tînără de arhitecţi şi ingineri va fi mai receptivă la nou şi la cerinţele dumneavoastră; totodată, şansele sunt mari să înţeleagă mai bine despre ce vorbiţi pentru că deja vor fi fost acolo, în excursie sau la studii. În fine, o echipă tînără va avea onorarii mai mici decît o echipă afirmată, deci vă va aduce cu sine şi o oarecare economie.

Desigur, nu este de înlăturat şi argumentul alegerii arhitectului, pe temeiul arhitecturii de semnătură. Pentru anumite edificii, desigur că veţi alege să aduceţi un mare arhitect internaţional, pe care îl veţi plăti în consecinţă şi de numele căruia vă veţi asocia. Pentru proiectul Esplanada, s-a vehiculat numele lui Helmuth Jahn, dar proiectele prezentate au adus promotorului o critică acerbă şi, din nefericire pentru dânsul, binemeritate: macheta pe care o prezentase era reciclarea unor forme prea cunoscute şi nici în original nu prea apreciate ale arhitectului citat. Atitudinea "colonialistă" a promotorului a devenit evidentă prin intermediul arhitecturii slabe, dar de semnătură, pe care a promovat-o. Nu vă contestă nimeni acest drept; personal, cred totuşi că, în zonele emergente, trebuie să porniţi la drum cu echipe localnice tinere, pe care le veţi fi ales prin concurs.

Iată argumentele mele: arhitecţii localnici cunosc terenul, mentalităţile grupurilor dumneavoastră ţintă, cultura şi obiceiurile locului într-un mod pe care nici un arhitect străin, oricât de important, nu o va putea face. Localnicii sunt deja scufundaţi într-un mediu social, de cunoştinţe la diferitele niveluri la care dumneavoastră aveţi interese, ca promotori, de la autorităţi la presă şi la antreprenori de construcţii, pe care un arhitect nou venit nu le poate avea de la început. În fine, aşa cum puteţi afla consultând Tarifatorul Ordinului Arhitecţilor din România, arhitecţii localnici sunt mai ieftini, deocamdată, decît omologii lor din occident.

Prin urmare, iată ce vă sfătuiesc, ca unul care, la scară modestă, fac şi eu dezvoltare imobiliară şi, desigur, proiectare:

acceptaţi concursul ca formă de selecţie a arhitecţilor dumneavoastră, pe proiecte. OAR (Ordinul Arhitecţilor din România) vă stă la dispoziţie spre a vă sfătui cum se petrece un astfel de concurs şi, în raport cu avantajele de imagine şi de calitate a produsului final, costurile nu sunt inabordabile. Vă stau la dispoziţie formule multiple: concurs deschis, internaţional sau naţional, sau concurs închis, cu cîteva echipe prestigioase invitate, sau o combinaţie între cele două, care să vă dea siguranţa că veţi obţine un număr de oferte de calitate.

acceptaţi diversitatea şi noutatea, experimentul în proiectele dumnevoastră, îngăduiţi arhitecţilor pe care îi veţi fi ales să cerceteze piaţa, proiectele similare din România şi, mai ales, din lume. Calitatea deosebită a arhitecturii pe care o promovaţi se vinde acum bine. După aproape două decenii de produse proaste, arhitectura a devenit un criteriu de departajare, care vă asigură, pe termen mediu şi lung, un avantaj asupra competitorilor. Cercetarea prealabilă, la nivelul proiectării, vă asigură optimizarea soluţiilor arhitecturale şi structurale, vă permite economii la execuţie adeseori extrem de importante. Dacă echipa de proiectare reuşeşte să vă economisească 5% din costul proiectului, înseamnă că şi-a finanţat practic prezenţa în proiect şi dumneavoastră aţi primit proiectarea gratuit, câtă vreme proiectarea complexă şi completă a ansamblurilor dumneavoastră costă cel mai adeseori sub 5% din costurile totale.

la oferte comparabile de onorariu, alegeţi arhitecţii buni în detrimentul celor slabi

la aceeaşi calitate a arhitecţilor, alegeţi un localnic: veţi primi un produs de calitate, adecvat locului şi culturii unde vă inseraţi, veţi avea acces mai rapid la avize şi autorizaţii şi, apoi, la piaţă.

Coborâţi, vă rugăm, din nacela cu care plutiţi deasupra oraşelor României, împreună cu finanţatorii dumneavoastră, cu arhitecţii dumneavoastră, cu cei care vă vând produsele aceloraşi străini care, şi ei, plutesc deasupra României între două promovări. Piaţa pe termen mediu şi lung vă va cere să coborâţi pe străzile noastre, să înţelegeţi localnicii, să le propuneţi produse de calitate urbană, arhitecturală, la un preţ rezonabil şi, astfel, să creşteţi financiar pe piaţa românească dimpreună cu clienţii dumneavoastră localnici, mulţumiţi. Există, orice veţi spune, o responsabilitate etică a promotorului, ca şi a arhitectului. Suntem obligaţi ca, dacă nu participăm la rezolvarea problemelor oraşelor româneşti în care ne inserăm produsele, cel puţin să nu le multiplicăm. Mai mult, dacă un procent neînsemnat din profitul dumneavoastră ar merge către cercetarea arhitecturală şi urbanistică, veţi putea ca, într-un interval rezonabil de timp, nu doar să înţelegeţi procesele care se petrec aici, pe piaţa în care doriţi să acţionaţi, ci şi să anticipaţi, să evitaţi sau să rezolvaţi problemele care v-ar putea "gripa" afacerile. Investiţia în cercetarea politicilor urbane şi în proiecţii asupra arhitecturii de locuinţe pe termen mediu şi lung v-ar putea calibra anticipat şi cu excelente rezultate de marketing proiectele viitoare.