18.12.2009
Peisaj de iarnă

E atât de frig
încât numai Dumnezeu
poate sta afară,
în aer liber,
printre copaci şi câmpuri
să supravegheze cum curg râurile.
Numai el
poate sta acolo, afară.
E singurul care poate sta acolo.
Şi e singur.


Ce te faci?

Ce te faci cu mine
când sunt
atât de cumplit de singură
şi stau cu un pahar, înnebunind încet?
Ce te faci cu mine
când sînt părăsită
când nu găsesc satisfacţie-n nimic?
Când mă scufund?
Când totul doare?
Ca o jucărie stricată.

0 comentarii

Publicitate

Sus