am făcut dragoste cu Hamlet

el a venit acasă
obosit şi a uitat să îşi scoată rolul
de pe suflet
s-a aşezat lângă mine în pat
şi am făcut dragoste cu Hamlet
o vreme nu am înţeles foarte bine
credeam că e el...
dar apoi
au prins să se rostogolească
în mine şi în jurul meu
toate întrebările
îmi spunea Ofelia
uitând că murise
uitând că nu o mai iubise niciodată aşa
în carne
că era fecioară.
eu îi alinam sufletul
îi dădeam răspunsuri simple
niciodată rostite
de Will
iar foamea lui se potolea în
dorinţi satisfacute uşor, prea uşor,
pentru el era doar un rest de rol
dar eu nu m-am putut regăsi
alunecam între fiinţă şi nefiinţă, el se liniştea
eu deveneam neîncăpătoare
pentru atâtea nelinişti
iar când el nu a mai fost Hamlet, când şi-a scos rolul
ca un tricou
atunci eu am devenit complet Ofelia
cea adevărată
fecioară neatinsă albă curată
şi am aşteptat ca el să plece ca să pot muri.