Aveam doi martori în viaţa mea
manechinul şi femeia de ceară
manechinul avea ochi sticloşi şi ştia
cum se scurge ziua-n seară
femeia era o femeie de rînd
cu indiferentă nobleţe,
purta o basma înflorată
şi la gît,
o mică tristeţe
Număram patul de fier, cu tăblii,
cărţi şi o lampă mai veche
camera cu pereţi maronii
Aveam doi martori în viaţa mea
să cotrobăim puţin prin ea.
(din volumul Ape amare)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate