17.10.2003
Aveam doi martori în viaţa mea
manechinul şi femeia de ceară
manechinul avea ochi sticloşi şi ştia
cum se scurge ziua-n seară

femeia era o femeie de rînd
cu indiferentă nobleţe,
purta o basma înflorată
şi la gît,
o mică tristeţe

Număram patul de fier, cu tăblii,
cărţi şi o lampă mai veche
camera cu pereţi maronii
Aveam doi martori în viaţa mea
să cotrobăim puţin prin ea.

(din volumul Ape amare)

0 comentarii

Publicitate

Sus