Somnul războinicului

Veneam lângă patul lui şi-l priveam.
Avea frumuseţea bărbatului care a uitat de războaie.
Întindeam mâna şi-l mângâiam pe frunte,
visele lui mi se lipeau pe palmă,
iar ziua îmi sărutam palma.
El se trezea prea obosit ca să întrebe
cine-i femeia care tocmai îi face copii
şi adormea la loc, cu zâmbet.
Copiii îl priveau cu mirare
de pe marginea somnului său de războinic,
îi pipăiau rănile şi-i cântau.
Eu stau sub o piatră pe-un câmp
şi ascult cântecul lor.

(din volumul Poezia păpuşa)