Când am sosit eu, tocmai plecasei,
camera era goală
iar noi nu ne-am mai întâlnit.
Minţile noastre nu s-au mai intersectat,
vieţile noastre nu s-au mai întrepătruns,
au fost scrise altfel.
Au continuat fără noi..
Deşi te-am iubit,
trăiesc fără să te fi întâlnit vreodată.
Ori fără să ştiu cum arăţi.
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate