Când am sosit eu, tocmai plecasei,
camera era goală
iar noi nu ne-am mai întâlnit.
Minţile noastre nu s-au mai intersectat,
vieţile noastre nu s-au mai întrepătruns,
au fost scrise altfel.
Au continuat fără noi..
Deşi te-am iubit,
trăiesc fără să te fi întâlnit vreodată.
Ori fără să ştiu cum arăţi.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate