Dumnezeu e mai bătrân decât soarele şi luna,
ochiul nu-l poate privi
glasul nu-l poate descrie.
Dar un bărbat gol, un străin, s-a rezemat de poartă
cu mantia pe braţ, aşteptând să fie poftit înăuntru.
Şi l-am chemat: Intră, dacă vrei! -
A intrat încet şi s-a aşezat lângă vatră.
L-am întrebat: Cum te cheamă? -
El m-a privit fără vorbă: dar ce frumuseţe
m-a pătruns! Mi-am spus, zâmbind: El e Dumnezeu!
Şi el zise: Hermes!
Dumnezeu e mai bătrân decât soarele şi luna,
ochiul nu-l poate privi
nici glasul nu-l poate descrie:
totuşi el este Zeul Hermes, el, şezând la vatra mea.
(în perioada 1 aprilie 2018 - 30 iunie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate