Nimic de pierdut, totul de câştigat

Nu ai în viaţă întotdeauna prima şansă. Aşa cum nu mereu trebuie să rişti. Când n-ai nimic, orice îţi e la îndemână, tocmai pentru că ai de pierdut nimicul. Şi rămâne să câştigi, dacă poţi, totul.
Între Doneţk şi Moscova, Dinamo a zbârcit-o de două ori, cu Rapid şi la Bistriţa, îngrijorându-şi suporterii. Uşurinţa de a irosi ocaziile stârneşte chiar nemulţumire, egală cu aceea născută din greşelile defensive. Uneori, elevii lui Andone par a trata de sus meciurile primei divizii, cu o suficienţă care nu e chiar străină mentalităţii de "profesionişti" din campionatul nostru. Încălecaţi pe caii şchiopi ai magnatului ucrainian Ahmetov, dinamoviştii s-au crezut într-un galop facil printre competitoarele interne. Rămaşi pe caii de împrumut de la Doneţk, Zicu, Niculescu şi compania s-au trezit upercutaţi de Rapid şi împiedicaţi la Bistriţa, îngrijorându-ne atunci când ne gândim la Cupa UEFA. Mizăm, astfel, doar pe capacitatea superioară de concentrare în partidele internaţionale, dispărând constanţa rezultatelor bune şi a evoluţiilor faste. Mă aştept ca Dinamo să joace contra ruşilor de la Spartak aşa cum a făcut-o contra lui Şahtior. Şi o să mă bucur pentru eventuala victorie. Dar nu voi uita superioritatea bleagă arătată după calificarea europeană, de parcă nimic n-ar mai conta dincolo de ea.

Steaua, care şi ea e gata să întâmpine pe Liverpool, şi-a păstrat ritmul intern şi s-a aşezat în fruntea clasamentului. Insuficient pentru a emite pretenţii contra englezilor, dar destul de mult pentru a crede că asta se va întâmpla. Mai echilibraţi după ce au eliminat pe Southampton, elevii lui Piţurcă afişează un realism ponderat, dar asta se întâmplă şi pentru că Liverpool nu e oricum Spartak Moscova. Tocmai pentru că impune respect numele său, formaţia britanică e favorita dublei cu Steaua, de partea românilor stând ambiţia şi ideea că oricum nu e nimic de pierdut, totul e de câştigat. Rămâne ca la ora celor două meciuri să aibă ai noştri puterea să creadă şi ei asta.