Aş vrea să scriu ce văd, nu mai am ce,
un mesaj de cuvinte cum ar fi viaţă
capete-ntoarse izbite înăuntru, moi,
gîturi rotite
oameni grăbiţi
cu asta am descris lumea lor
ei credeau că fac ceva
nu rămînea nimic
creionul zgîria peretele
un ecran scria singur
nu văd gînd, nu văd gînd,
nici frică, nici ură
el descria cifre eficiente,
lucruri etern întîmplate
un rost esenţial eu nu ştiu
singur scribul orb
are harul de a vedea lumea
0 comentarii
Arhiva rubricii
când eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate