Casa şi nucul

când vorbea despre casă
el nu spunea casa ci casa şi nucul
când era mic spărgea nuci în prag şi lăsa cojile împrăştiate
iar mama lui îl certa şi-l punea să le măture,
el uita deseori şi ea îl pedepsea să stea pe coji, în genunchi odată,
după ce a spart nuci, o nucă a rămas şi s-a îngropat lângă uşă
acum nucul crescuse chiar în faţa casei, o acoperea cu crengile lui,
trebuie tăiat, nucul îţi dărâmă casa, îi spuneau toţi într-adevăr,
crăpăturile urcau, se întindeau de la o zi
la alta, tot mai adânci dar el
nici nu vroia să audă, casa se crăpa tot mai rău, în cele din urmă
s-a năruit, el părea să nu observe, stătea cu genunchii
pe coji de nuci fără să se poată ridica