Opus pistorum

Citiţi o cronică a acestei cărţi.


Aveţi în mână o carte explozivă, care are potenţialul de a reintroduce ideea de cenzură pe piaţa editorială românească. Nu vorbesc aici de literatură erotică, ci de o supradoză de pornografie de cea mai pură calitate. La finalul traducerii ei, am trăit senzaţia că mă aflu la capătul unei nesfârşite nopţi de desfrâu. Epuizată, dar în ultimă instanţă, satisfăcută.

Scrisă în 1941, în urma unei înţelegeri făcute cu un editor din California, cartea a stârnit controverse aprige în rândul criticilor, care au pus la îndoială chiar şi autenticitatea semnăturii lui Miller pe acest titlu. De altfel, Henry Miller, considerat o forţă a literaturii americane, el fiind cel care a deschis drumul generaţiei Beat, a fost unul dintre scriitorii interzişi în Statele Unite, lucrările sale fiind catalogate drept pornografice.

Opus pistorum este prin excelenţă chintesenţa erotismului din lucrările lui Miller, cartea fiind un amestec de ficţiune şi autobiografie, înţesată cu scene care depăşesc graniţa obscenului şi care sfidează orice limită morală sau etică. Cititorul e smuls încă de la primele rânduri din realitatea înţesată cu etichete a normalităţii şi târât într-un univers al grotescului, în care totul e posibil şi totul pare la îndemână. De la pedofilie la zoofilie, lesbianism, violuri în grup, incest şi orgii sexuale, de la scene hilare la tablouri dramatice, în care se întrevăd uneori tonalităţi lirice, Opus pistorum este ghidul ultim în materie de obscenitate şi lascivitate.

Romanul este în acelaşi timp o parodie ce joacă rol de oglindă îndreptată necruţător spre o societate profund imorală şi amorală, în care tentaculele corupţiei şi ale desfrânării îşi fac prezenţa chiar şi în zonele în care nu te aştepţi să găseşti altceva decât inocenţă. Spre exemplu Tania, micuţa care îl obsedează şi îl hărţuieşte constant pe narator, depăşeşte în materie de perversitate toate lolitele literaturii universale, puse la un loc. Portofoliul ei este cu atât mai impresionant cu cât este susţinut de fratele ei mai mic, Pete, şi de mama sa care se lasă coruptă şi îi corupe la rândul său pe cei doi - de altfel, prin acest trio inedit intrăm în zona patologicului absolut.

"Pentru mine, obscenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate şi nu să o ascund ipocrit". (Henry Miller)

Dar oare a cui realitate este dezvăluită aici? De fapt, poate fi a oricui. În Opus Pistorum, indiferent de fanteziile care îţi bântuie imaginaţia, este aproape imposibil să nu regăseşti un petec din realitatea ta - aceea pe care numai tu o cunoşti şi care îţi aduce satisfacţia maximă. În ultimă instanţă, Opus pistorum echivalează cu îndosarierea unui viciu, a unei dependenţe a cărei satisfacere necesită metode din ce în ce mai rafinate şi doze din ce în ce mai puternice.

Mărturisesc că mi-a fost greu să traduc unele scene şi cartea în sine a fost o provocare, de la început până la sfârşit. Au existat momente de frustrare, când după 10 pagini traduse în care obiectivul narativ era oprit pe aceeaşi protagonişti prinşi în diverse poziţii, descopeream încă 10 pagini în care cei doi (trei, patru, cinci sau chiar mai mulţi) continuau cu forţe noi să facă schimb de ADN. Erau scene care mă epuizau, urmate apoi de scene care schimbau ritmul şi tonalitatea şi îmi ofereau acel moment de respiro de care aveam nevoie. Îmi imaginez că lectura cărţii va avea efecte similare asupra cititorilor, pentru că nu pot defini altfel această carte decât ca pe un tur de forţă într-o dimensiune intoxicată cu sex.

(Roxana Boboc)


Cu siguranţă că găsesc povestea interesantă. De asemenea, aş vrea să ştiu şi dacă se va opri aici... sau cumva Billie are de gând să continue relaţia cu Ann? În momentul de faţă, Billie nu e sigură. Pare să fie genul de fază lăsată în coadă de peşte, ca atunci când cineva pleacă de lângă tine dimineaţa şi se duce acasă. În schimb o amuză Jean, care face pe geloasa de când a aflat de episodul ăsta.

Jean se întoarce şi cele două pizde pregătesc o gustare pentru toată lumea. Din fericire, am şi eu masă şi nişte farfurii... odată am stat într-un loc în care nu erau decât nişte plăci pe care trebuia să le pun de-a lungul a două scaune. E mişto să ai masă, pentru că poţi oricând să pipăi pe cineva pe sub ea. Eu şi cu Jean ne jucăm unul cu celălalt cât mâncăm. Billie ştie ce facem, dar nu pare s-o deranjeze. Însă nu trece mult că devine şi ea interesată şi începe şi ea să se joace cu Jean. Aşa că iată-ne pe toţi trei stând la masă, eu cu pula în mâna lui Jean, Jean cu fusta ridicată mai sus de cur, iar Billie - Dumnezeu ştie ce-o mai fi făcând şi ea... în schimb toţi vorbim despre cât de greu este să găseşti salam de Bologna de calitate sau mai ştiu eu ce aberaţie de genul ăsta. E o situaţie de-a dreptul cretină.

Jean e prima care cedează. Nu, nu mai vrea încă o ceaşcă de cafea - ne spune ea. S-a încins bine şi vrea să se dezbrace. Mă strânge şi mai tare de pulă, după care se ridică de la masă, scuturându-şi puţin curul ca să-şi îndrepte fusta. Merge la canapea şi se întinde, oferindu-ne o bucată bună de coapsă la care să ne holbăm în timp ce ne hotărâm cum procedăm cu ea.
- M-ai adus aici ca să mi-o tragă! zice ea într-un final către Billie. De ce nu te cari ca s-o poată face?

Billie nu consideră că trebuie să fie dată afară. Până la urmă - explică ea -, n-ar fi prima dată când mă priveşte trăgându-i-o lui Jean.
- Tu mereu vrei să te uiţi cum mi-o trag alţii! se plânge Jean. Am senzaţia că-ţi place să crezi că-s o scroafă.

În replică, Billie îi spune că într-adevăr e o scroafă... şi încă una extrem de perversă. Tot schimbul ăsta de replici se desfăşoară pe tonul cel mai plăcut cu putinţă. E o chestie destul de drăguţă şi cumva liniştitoare pe care s-o asculţi în fundal...
- Eşti o muistă ordinară, îi spune Billie lui Jean.
- Şi tu la fel! vine prompt replica lui Jean. Nu uita că te-am privit cum l-ai supt pe Alf...
- Nu, Jean, eu nu-s o muistă ordinară... Eu n-am venit acasă cu spermă întinsă pe sutien, scursă de pe bărbie.
- Într-adevăr, am observat asta... tu o înghiţi, nu-i aşa? Chestia asta continuă aşa o vreme. Cred că dacă ar ţine-o aşa toată noaptea, n-aş face nimic altceva decât să stau acolo şi să ascult. E atât de liniştitor - eu să stau aşa cu pula sculată, ascultând cum bucăţile astea bune îşi aruncă una alteia cuvinte atât de dulci şi perverse...
- Hai, povesteşte-ne de băiatul ăla care ţi-a frecat faţa cu căcat, sugerează Billie pe un ton blând.

Se aşază lângă Jean şi începe s-o pipăie, ridicându-i rochia ca s-o poată ciupi de curul ăla dulce pe care amândoi l-am frământat.
- O să-i arăt lui Alf pizda ta, Jean - îi spune ea -, pentru că nici nu cred c-o vrea. Ce-ai să faci dacă n-o să vrea să te fută?
- Nu vreau să i-o arăţi! protestează Jean. Dacă am chef s-o vadă, i-o arăt şi singură! De ce nu i-o arăţi pe-a ta, curvă?
- A mai văzut-o! o asigură Billie. Şi a şi futut-o...

Îi ridică fusta lui Jean până la buric şi o întoarce cu podoabele spre mine. Jean dă din picioare, făcând ca bucăţica roşiatică dintre picioarele ei să apară şi să dispară ca un semnal de alarmă. Billie îi gâdilă fofoloanca. Jean o înşfacă pe Billie de fustă şi i-o trage în jos, lăsându-i bucile pe jumătate dezvelite. Iisuse, dacă mi se întăreşte pula mai tare de atât, o să încep să sparg pietre cu ea...
- Ce încerci să faci? întreabă Billie. Vrei să vadă şi el ce sugi tu în fiecare noapte, asta vrei? Atunci las' că i-o arăt singură... dar tu va trebui să-i arăţi cum o foloseşti, perversă mică ce eşti! Limbistă mică şi perversă!
- Sunt mai femeie decât tine! strigă Jean către ea.

A răsucit fusta pe Billie în aşa hal, încât aceasta nu mai are de ales şi scapă din strânsoare dând din picioare. Acum sunt amândouă în curul gol şi se luptă pe canapea. Billie încearcă s-o împingă pe Jean pe podea, în timp ce Jean se chinuie s-o despoaie pe Billie de restul hainelor. Mă gândesc că dacă astea două fac aşa în fiecare seară, atunci tre' să fie vai de hainele lor...
- Eşti o curvă împuţită, o sugătoare de cururi! insistă Billie. Te-ai mai uita la un tip ca la un bărbat adevărat... un bărbat în adevăratul sens al cuvântului... dacă ai şti că-i place să sugă pula? Atunci ce te face să crezi că tu eşti o femeie adevărată? Eşti disperată după pizdă! Fustangioaico!

Deodată, în mijlocul acestui tămbălău, se potolesc amândouă brusc; este exact ca şi când cineva ar fi apăsat pe un buton. Acum par că se topesc una în braţele celeilalte. Încep să se mângâie şi să se sărute. Jean îi freacă pizda lui Billie, iar Billie îi desface bluza lui Jean. Îi scoate sânii afară şi începe să-i sărute şi se le sugă sfârcurile.
- Pot să-ncep să te sug dacă eşti gata! şopteşte Jean.
- Nu... te sug eu - răspunde Billie.
- Ba nu, eu sunt femeia - protestează Jean. Tu eşti soţul meu... Eu trebuie să ţi-o sug.

Îşi dau jos restul hainelor şi Jean se lasă să alunece de pe canapea între picioarele lui Billie. Billie se lasă pe spate şi îşi ridică fundul, ca Jean să poată ajunge uşor la smochina ei - iar Jean începe să o sărute. Jean începe cu degetele de la picioare ale lui Billie şi urcă până ajunge la sânii ei, pentru ca apoi să lingă o cărare în jos, până la savarina lui Billie.

O fi Jean femeie în toată puterea cuvântului, cum susţine ea, dar o place pe Billie la fel de mult ca oricine altcineva. Iisuse, mai are puţin şi i-o mănâncă de tot. Îi muşcă pântecele lui Billie, îi linge sfârcurile şi-i sărută coapsele... Nu trece mult şi începe să-şi frece nasul de smochina lui Billie, ţinându-i-o deschisă cu degetele, ca să-şi poată băga nasul cât mai adânc în ea. Apoi îşi înfige limba înăuntru şi începe să lucreze la ea.
- Oh, e aşa bună şi zemoasă în seara asta! exclamă de îndată ce a gustat puţin din ea. Şi te-ai dat cu parfumul ăla, Orange Blossom, pe păr, nu-i aşa...
- Cu asta chiar că te-ai dat de gol - zice Billie strângându-şi genunchii pentru a o ţine mai bine pe Jean. Ăla-i parfumul lui Ruth! Ştiam eu că i-ai dat limbi! Hai, recunoaşte acum, futăcioasă mică şi mincinoasă... Ai lăsat-o să te pună în genunchi, nu-i aşa?

Jean se vede nevoită să recunoască:
- Doar... doar puţin...
- Doar puţin! Ar trebui să te pun în lesă, ca pe o căţea în călduri ce eşti - dacă vreau să fiu sigură că nu alergi de colo-colo cu limba scoasă! Stai că vezi tu... data viitoare când mai trece Ruth pe la noi, am să te fac să-i dai limbi de faţă cu toată lumea care s-o afla pe-acolo... şi puţin îmi pasă cine se va nimeri să fie martor! Şi-acum, bagă limba înăuntru! Linge-o! Gata, ajunge... acum ai să mă lingi în cur...

Jean nici măcar nu încearcă să riposteze. Billie se întoarce şi îşi ridică fundul, pentru ca Jean să i-l sărute, iar Jean îşi pune mâinile pe bucile lui Billie şi trece la treabă. Linge fiecare bucăţică din curul lui Billie, fiecare centimetru din dosul picioarelor ei... Îi linge până şi călcâiele de data asta. Apoi îşi pune buzele pe rectul lui Billie.

Dacă nu mă bag mai repede în scena asta, o să termin în izmene. Pulliver e gata de luptă. Îşi agită mustăţile şi se poartă de parcă ar fi gata să dea strigătul de atac. Eu pot să am toată răbdarea din lume, dar cu el nu mă înţeleg; nu-i la fel de isteţ ca mine.

Niciuna dintre cele două pizde nu are habar că sunt pe cale să le atac, decât după ce-am încălecat deja pe ele. Atunci Billie se-ntoarce şi - poate fiindcă ea a fost prima care m-a văzut - mă urc pe ea. Sar pe canapea şi-mi scutur pula pe sub nasul ei.

Billie nu vrea să aibă nimic de-a face cu pula mea, dar eu mă înfăşor în jurul ei mai ceva ca o maimuţă căţărată pe un stâlp. Mi-o frec de faţa ei. Asta n-o face să-i placă mai mult ca înainte, dar puţin îmi pasă mie dacă-i place sau nu. Îmi înfig capul pulii în buzele ei roşii, umezindu-i-le. Jean se uită în sus spre noi, de undeva de sub curul lui Billie... suge mai departe, ca o fată cuminte ce e...

Am nevoie de ceva putere de convingere, precum şi de ceva forţă ca să obţin ceea ce urmăresc. Dar Billie nu are inima rea... se consideră aproape bărbat, aşa că poate să-nţeleagă prin ce trec... Până la urmă îmi dă voie să i-o bag în gură şi începe să mi-o sugă. Dar tocmai când eu încercam să mă hotărăsc dacă să-l las sau nu pe Pulliver să explodeze în condiţiile astea, sare şi Jean pe canapea. Vrea să fie futută - anunţă ea - şi e păcat să irosesc bunătate de pulă pe Billie, când Billie nici măcar nu o apreciază.
- Îţi place de mica mea târfuliţă, nu-i aşa? mă-ntreabă Billie. Dar aşteaptă doar să vezi când o s-o încing ca lumea... o să fac din ea o pizdă adevărată...

Habar n-am ce vrea să spună cu asta... după definiţia mea, Jean e o pizdă de pizdă... nu una de-aia naşpa, ci una de-aia futabilă. Indiferent ce plănuieşte Billie să-i facă, n-o va face cu mult mai bună decât e deja... Încep să o fut, iar ea îşi scutură bucile înspre mine, întinzându-se în acelaşi timp pentru a o strânge de sfârcuri pe Billie...