Amsterdam e un oraş care-ţi permite să te simţi bine. Nu din cauza coffee-shop-urilor - nu-ţi trebuie musai câteva fumuri pentru a simţi că urbea îşi transferă energiile asupra ta. Nici din cauza lui Red Light District, în care blondele cu ţâţe mari au zâmbetul de vinilin şi vino-ncoa-ul de du-te-ncolo. Nici măcar din pricina minunatelor fripturi argentiniene şi a restaurantelor indoneziene, a lebedelor de pe canale, care se strâng seara la şuete albe şi ireale, sau a miilor de biciclete - animale urbane de-a dreptul periculoase dacă nu te uiţi pe unde mergi. Ci din cauza tuturor acestora şi a multor altora.
Dar nu vreau să fac apologia Amsterdamului: în definitiv, fiecare loc din lume are farmecul lui. Că unele-s mai fermecate ca altele, e altă poveste. Am fost în capitala Olandei într-o vizită la fabrica de bere Heineken. E impropriu spus fabrică, mai degrabă e un muzeu cu tot ce-i trebuie. Înveţi despre istoria berii cu steluţă roşie, care începe în 1863, de la scrisoarea lui Gerald Adriaan Heineken către mama lui, în care îi povestea că are de gând să cumpere o berărie pe nume Haystack, într-un moment în care industria berii din Olanda era în total declin. Heineken vroia să introducă o cultură a berii în oraş şi să facă din berea produsă de el un element caracteristic pentru elita artistică şi intelectuală a epocii. Şi a reuşit, când, patru ani mai târziu, prima fabrică de bere Heineken începea să producă. Cele patru ingrediente - apa, orzul, malţul şi drojdia de tip A, produsă în laboratoarele Heineken - păstrează şi azi compoziţia unei beri care la începuturile istoriei sale avea să fie cunoscută mai bine în America şi Africa decât în Europa. Fapt interesant, în 1971, Heineken avea o cotă de piaţă de doar 2,8% pe propriul său continent. Curând însă, avea să înceapă expansiunea.
Trecând de capitolul istoric, care e pigmentat cu multe lucruri spectaculoase, o vizită la Heineken's Bierbrouwerij Maatschappij e o adevărată experienţă, inclusiv de tip multimedia. Mai exact: oamenii nu te lasă să te plictiseşti. Pe lângă aflarea procesului de producere a berii în sine, dai peste o mulţime de elemente: admiri caii din grajdurile atent îngrijite (pe vremuri şi, uneori, chiar în zilele noastre, foloseau caii pentru a încărca lăzile de bere), trăieşti din interior "aventura" procesului de fabricare a berii într-un filmuleţ excepţional, presărat cu senzaţii tari, afli cum se bea o Heineken direct de la ambasadorii gustului, îţi creezi propria sticlă de bere, cu numele tău gravat pe ea, dai o tură prin galeriile de artă sau priveşti din fotolii comode istoria reclamelor TV, îţi faci poze şi chiar filme şi le trimiţi pe loc, prin email, prietenilor din întreaga lume sau, în final, bei cu poftă câteva beri în barul aflat chiar înaintea magazinului de suveniruri. Olandezii au ştiut să facă din cea mai cunoscută bere a lor, pretext pentru un loc în care să împărtăşească spiritul generat pe vremuri de Gerald Heineken.
În final, Heineken este un alt element care dă farmec Amsterdamului. Localnicii îşi privesc fabrica de bere aflată în centrul oraşului cu mândrie, ca pe un obiectiv turistic ce n-ar trebui ratat. E şi ăsta un semn de respect faţă de locul în care te-ai născut. Şi, în definitiv, faţă de tine însuţi.