Pictoriţa din Shanghai

Până la Pictoriţa din Shanghai (The Painter from Shanghai, 2008), romanul ei de debut, întâmpinat cu cronici elogioase dublate de succes de public, scriitoarea americană Jennifer Cody Epstein a scris pentru Self, Wall Street Journal şi Chicago Tribune.

A publicat nuvele şi a fost finalistă a concursului de proză Glimmer Train. A urmat cursurile de studii asiatice de la Amherst College, a obţinut un masterat în relaţii internaţionale la Johns Hopkins University şi un masterat în literatură la Columbia University. Trăieşte în prezent la New York, dar în trecut a călătorit şi a locuit în Japonia, China, Hong Kong, Thailanda şi Italia.

Jennifer Cody Epstein şi-a dedicat zece ani scrierii primului ei roman. Pictoriţa din Shanghai a fost ales de reţeaua americană de librării Barnes&Noble în "Top Ten Fiction Debuts, 2008".


Publicat în peste cincisprezece ţări, romanul Pictoriţa din Shanghai îşi poartă cititorul pe apele tulburi ale fluviului Yangzi, în camerele Salonului Eternei Splendori, în cosmopolitul Shanghai antebelic, în Parisul boem al "anilor nebuni" şi în China răvăşită de război civil şi aflată în prag de revoluţie, reconstituind spectaculoasa poveste adevărată a lui Pan Yuliang, una dintre cele mai fascinante şi nonconformiste personalităţi artistice chineze ale secolului XX.

În spatele tablourilor postimpresioniste ale lui Pan Yuliang (1899-1977) se află un destin ale cărui meandre par să sfideze verosimilul. Vândută de unchiul opioman unui bordel, adolescenta orfană Xiuquing îşi schimbă numele în Yuliang şi începe o ucenicie dezumanizantă. Ajunge cea mai căutată fată a Salonului Eternei Splendori, ceea ce nu înseamnă decât că umilinţele la care este supusă îmbracă forme mai subtile, dar cu atât mai dureroase. După ani de calvar şi degradare, salvarea ei va fi Pan Zanhua, un oficial cu vederi liberale, care se îndrăgosteşte de ea şi o răscumpără. Alături de acesta, Yuliang îşi găseşte fericirea şi îşi descoperă vocaţia pentru pictură. Nimic nu pare să îi stea în cale tinerei ce se crede liberă acum: studiază, cu sacrificii, la Academia de Artă din Shanghai, la Şcoala de Arte Frumoase din Paris şi la Academia de Artă din Roma. Numai că, pentru a-şi împlini destinul artistic, va continua să înfrunte prejudecăţile unei lumi în care nu doar trecutul ei scandalos, ci şi simplul fapt că este femeie reprezintă un stigmat.


"Astăzi, când ficţiunea autobiografică şi memoriile au ajuns în avanscena literaturii, scriitorii care plonjează în apele adânci ale imaginaţiei sunt tot mai puţini şi cu atât mai valoroşi. Ce bucurie să descoperi că Jennifer Cody Epstein, al cărei strălucit prim roman urmăreşte viaţa reală a lui Pan Yuliang, adolescenta prostituată devenită pictoriţă celebră, este o astfel de scriitoare." (New York Times Book Review)

"Fanii romanului Memoriile unei gheişe de Arthur Golden vor savura această poveste extraordinară a unei femei sfâşiate între chemarea inimii şi chemarea talentului." (Library Journal)

"O carte fascinantă. Jennifer Cody Epstein reuşeşte să pătrundă în acelaşi timp în intimitatea unei epoci istorice şi în cea a unui spirit artistic." (The Chicago Tribune)


Faţa inspectorului este traversată de o undă de exasperare. Nu vrea să se afle aici aşa cum nu vreau nici eu, îşi dă Yuliang seama, surprinsă.

E ciudat că acest om important, înconjurat de cele mai răsunătoare nume ale oraşului, nu-şi găseşte locul. La fel de ciudat ca imaginea unei mâni - propria ei mână - întinzându-se să-i ia cupa de vin.
- Vă rog, se aude spunând. Lăsaţi-mă pe mine.

Urmează un moment de tăcere. Nu este un lucru neobişnuit ca fetele să bea pentru clienţii favoriţi, dar Yuliang nu face acest lucru foarte des. Iar când îl face beneficiarul este doar patronul ei. În timp ce aşază cupa la loc, Yi Gan emite, fără voia lui, un sunet ascuţit.
- Onorabilul nostru oaspete spune că mai are nevoie de ceva practică în ceea ce priveşte băutura, explică ea. Chiar şi în urechile ei, cuvintele acestea sună a obiecţie.

Pan Zanhua o pironeşte o clipă cu privirea. Apoi se scuză şi iese. Imediat, Yuliang simte mâna lui Yi Gan alunecând în crăpătura adâncă a rochiei sale. Îşi strânge picioarele, simţindu-se umilită. Dar negustorul nu face altceva decât s-o pişte tare de coapsă.


- Ai făcut un gest frumos, spune Pan Zanhua cu voce scăzută, un pic mai târziu. Scoate o tabacheră de argint. Dar nu era nevoie. De ce l-ai făcut?

În sfârşit, i se adresează. Aplecându-se cu bricheta, Yuliang îşi reprimă un mic zâmbet triumfător.
- Înţelesesem că Excelenţei Voastre nu îi plac jocurile de la petreceri.
- Nu îmi plac jocurile obişnuite, răspunde, privind-o serios prin dârele de fum.

Ea se îmbujorează uşor.
- Îmi cer scuze.
- Te rog nu-ţi cere. Femeile îşi cer scuze prea des.

Acum ea este aceea care se uită la el încremenită. Nu auzise nici un bărbat, nici măcar pe unchiul ei excentric spunând aşa ceva, sau măcar făcând o asemenea aluzie.
- Îmi pare rău, spune, apoi, împotriva voinţei sale, izbucneşte în râs. Se pare că sunt un adevărat mistreţ. Lipsa de armonie este destinul meu.
- Îi laşi pe astrologi să îţi aleagă personalitatea?
- Nu credeam că aceasta este o chestiune de alegere.
- Mai ai multe de învăţat.

Ce nesuferit, se gândeşte ea din nou şi îi zâmbeşte dulce.
- Pot întreba care e semnul zodiacal al Excelenţei Voastre?
- M-am născut în anul şobolanului.
- Mi se pare extrem de exact. Vă rog să mă scuzaţi că spun asta.
- Cum adică?

Numără pe degete.
- Este clar că sunteţi extrem de inteligent. Sunteţi ambiţios şi corect. Aveţi câte un răspuns la toate. Privindu-l pieziş, adaugă: Nu aş fi prea surprinsă dacă în secret v-ar plăcea chiar şi jocurile de noroc.

Pare speriat de împunsătură. Yuliang îşi ascunde un nou zâmbet sorbind din vinul ei îndoit cu apă.
- Unii spun că şobolanul şi mistreţul sunt destinaţi unul celuilalt, adaugă fata. Simte un fior de tristeţe: Jinling.
- Cu siguranţă, pufneşte el. Cei care scot bani din această uniune. Oricum, trebuie să recunosc că ai dreptate în ceea ce priveşte jocurile de noroc. Doar că prefer ca rămăşagurile mele să fie... ceva mai rafinate.
- Cât de interesant, spune Yuliang, cu toate că, de fapt gândeşte: cât de pompos. Poate că veţi fi destul de amabil să mă învăţaţi şi pe mine unul dintre jocurile care vă plac.

El o priveşte ciudat, încercând să-şi dea seama dacă vorbeşte serios sau nu. Apoi trece în revistă rapid întreaga cameră. Nimeni în afară de Mingmei nu pare să observe mica lor discuţie.
- Bine.

Îi explică regulile: ea trebuie să vină cu o temă. Trebuie să fie ceva legat de literatură, un motiv pe care el să-l lege de un poem sau de un autor clasic. Dacă reuşeşte să facă acest lucru repede şi de corect, câştigă.
- Ce se întâmplă dacă veţi răspunde la tema aleasă? întreabă ea.
- Vei bea. Cu toate că, dacă insişti, voi bea eu pentru tine.

Acum este rândul ei să-l studieze. I se pare ei, sau tonul acesta poate fi caracterizat drept flirt?

Două scaune mai încolo, Mingmei îşi bate uşor evantaiul de umăr, lovind nasturele care îi prinde batista la locul ei. Poc, poc. Ochii săi revin la ei doi: de două ori, de trei ori. Ignorând-o, Yuliang trece în revistă poemele pe care le ştie.
- Rândunele, spune până la urmă.

El ridică din sprânceană, iar ea îşi dă seama imediat că e prea simplu.
- Festivalul Mâncării Reci, rândunele, se corectează ea. Şi mâţişori.

El clipeşte la auzul acestui din urmă detaliu. Apoi închide ochii. Buzele i se mişcă fără a rosti nici un cuvânt, nesigure. Şi totuşi, începe.

Festivalul mâncării reci,
o zi de primăvară tihnită şi liniştită.
Din urna de jad se ridică înspre ceruri buclele de fum
ale tămâii care moare.
Visele-mi revin când mă cufund din nou în somn
pe perna ridicată precum un deal, care-a ascuns...

Se poticneşte, se opreşte. Amabilă, ea îi şopteşte versul următor:
- "Acele mele de păr cu ornamente florale..."

Îşi drege glasul.
- "Râul..." începe el; apoi se opreşte din nou. Într-un final, deschide ochii şi ridică din umeri. Aţi câştigat, doamna mea.

Zâmbind, Yuliang termină poemul în locul lui în timp ce îi umple cupa de vin:

Rândunele nu s-au întors încă;
oamenii se amuză cu jocul
numărării de lujeri.
Florile de prun sunt deja trecute, sălciile poartă pe ramurile lor mâţişori;
Amurgul se pogoară, picuri uşori de ploaie
Udă leagănul din grădină.

Când bea, corzile bine întinse ale gâtului său tremură precum cele ale unui erhu. După ce termină, îi aruncă o privire greu de citit.
- V-am jignit cu ceva? întreabă ea.
- Nu m-aş fi aşteptat să o cunoşti aşa de bine pe Li Qingzhao.
- Eu m-aş fi aşteptat ca domnia voastră să o fi cunoscut mai bine.

Rosteşte aceste cuvinte mai aspru decât şi-ar fi dorit. Dar se pare că el nu se supără.
- Sunt versuri de femeie. Mai mult muzică decât poezie adevărată. Noi nu am studiat poemele femeilor. Nimeni din cunoscuţii mei nu a făcut-o.
- Poate că asta este pierderea dumneavoastră.
- Poate. Îşi termină paharul. Mai ştii şi alte poezii de ea?
- Aproape pe toate, cred. Încă o dată, rosteşte cuvintele înainte de a se gândi cât de mincinoase par. Dar privirea pe care i-o aruncă nu este dispreţuitoare, ci mai degrabă atentă. Ca şi cum se luptă să rezolve o problemă fără ieşire.
- Deci, spune el, studiul clasicilor face parte din... educaţia voastră.
- Nu. Sau, cel puţin, nu studiul acestor clasici. Nu suntem învăţate prea multe poezii în afară de cele pe care trebuie să le cântăm.
- Atunci de unde...
- Unchiul meu era... mai deosebit.
- În ce fel?

Yuliang ezită, nesigură de felul în care ar trebui să continue. Ea nu vorbeşte niciodată despre Wu Ding. Şi totuşi, privind în ochii acestui bărbat ciudat, simte tentaţia inexplicabilă de a-i povesti nu numai istoria lui jiujiu al ei, ci şi propria sa poveste.

Este atât de absorbită, încât de-abia dacă-o observă pe Mingmei, care se ridică şi îi ocoleşte pentru a ajunge lângă Yi Gan. Totuşi, aude tânguitul trist de pipa: fiind prima dintre fete, ea este cea care decide momentul în care să înceapă muzica.

În jurul lor, mesenii îşi strigă aprobarea:
- Un cântec. Da, am vrea un cântec!

Mâna lui Mingmei flutură spre gât, în semn de protest:
- Am gâtul atât de iritat în seara aceasta, ciripeşte ea. Cred că o să mă îmbolnăvesc... Poate că sora mea ne va face onoarea. Asta, bineînţeles, dacă noul inspector va dori să îi împărtăşească compania şi cu noi.
- Ah, intervine Yi Gan, zâmbind afectat. Ce spuneţi, o putem împrumuta puţin?

Pan Zanhua priveşte uimit mulţimea cherchelită, de parcă abia acum îi vede.
- Nu se pune problema de a o împrumuta, răspunde băţos. Cu siguranţă nu se află în proprietatea mea.

Şi, fără a mai adăuga nimic, se ridică şi se scuză.

Uimită, Yuliang îl priveşte croindu-şi drum spre uşi şi în curte. Rugăminţile pentru un cântec ating punctul culminant. Numai după plecarea lui se forţează să se ridice şi să treacă pe lângă mâinile întinse şi răsuflările îmbibate de bere ale audienţei sale.

Mai târziu, în timp ce chelnerii curăţă rămăşiţele festinului, iar membrii breslei negustorilor pleacă pe şapte cărări acasă la nevestele şi concubinele lor sau la Salon, Yuliang şi Mingmei, prietene şi colege din nou în lumina răcelii totale pe care Pan Zanhua le-o arătase amândurora, se strecoară în jachetele lor căptuşite. Strângându-şi cărţile de vizită rămase, Yuliang se gândeşte obosită la următoarele evenimente unde trebuie să meargă. Apoi, cu siguranţă, mai este şi Yi Gan care va rămâne peste noapte, ca în majoritatea serilor de sâmbătă. Gândul o face să se strâmbe: ştie prea bine felul în care supărarea lui se va traduce în pat.

În timp ce se îndreaptă spre uşă, el apare în faţa ei.
- Nu ne vom vedea mai târziu, spune el aspru. Te-am rezervat pentru altcineva.
- Altcineva?

Nu o mai trimisese niciodată altui client. O priveşte în felul în care un băieţandru ar privi o insectă în lumina puternică a soarelui.
- Te trimit la noul nostru inspector fiscal. Se pare că are nevoie de un pic mai multă convingere.

O clipă, capul lui Yuliang se-nvârte, atât la gândul de-al revedea pe Pan Zanhua, cât şi la ideea că el va plăti pentru serviciile ei. I se păruse ultimul om de pe pământ preocupat de o femeiuşcă de bordel.
- Vine la Salon? reuşeşte să întrebe.
- Nu. Te duci tu la el.

Îşi ţine respiraţia.
- Când sunt aşteptată?

Negustorul zâmbeşte.
- Ah. Păi, ăsta-i şpilul. Nu eşti.