Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Întîlniri - De dragoste

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Linii / Stârcul şi-a înălţat aripile


Mediana Stan

02.03.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Linii

cuvintele ei se desprindeau din ea şi intrau în el, astfel că
el o cunoştea mult mai bine pe dinăuntru decât pe dinafară, dacă ar fi vrut
să o deseneze nu ştia dacă semăna mai mult cu o trestie
sau cu un stârc aşa de firesc
se potrivea acolo, în tabloul lui,
cum îi plăcea foarte mult lacul el o aşeza în apă,
până la mijloc, undeva lângă mal, contururile ei
vibrau, se deformau puţin când intrau păsările să bea,
părul ei era un soi de ierburi de apă, privindu-l
ochii ei se spărgeau amestecându-se în cristale lichide, braţele ei ridicate
învăluindu-i bustul de câte ori vroia să o privească mai atent sau să-i facă o fotografie

cuvintele ei se prelungeau în linii
care-i traversau trupul, ieşeau prin degetele lui
în desene
curgeau tot mai dense, se solidificau
într-un cristal albastru, ea intra pe patine,
patina stângace, aplecată, picioare ţepene, pletele peste faţă,
braţele ei învăluindu-se, mâinile lui ieşeau
dintre linii şi o trăgeau pe gheaţă, atunci
ea prindea curaj, patina ceva mai degajată, se vedea în gheaţă
multiplicată într-o mulţime de siluete desprinzându-se din silueta ei, liniile
se îngroşau, se rotunjeau în tuneluri de gheaţă, siluetele
lunecau în gurile rotunde, în sus şi în jos, în stânga
şi în dreapta ei, într-o inerţie, într-o bucurie albastră, ţinându-se
cu încredere de mâinile lui.


Stârcul şi-a înălţat aripile

stând în picioare lângă lac,
după oarecare trudă, şi-a scos din trup
nişte pietre moi, cafenii, le-a aruncat în apă
să-i facă loc înăuntru
şi oasele i s-au scurs puţin de măduvă,
astfel că el a încăput foarte bine în ea, se simţea chiar în largul lui
cu pietrele şi tuburile lui îmbinate printre pietrele şi tuburile ei,
încins cu centura ei pelviană,
gâtul lui prelungindu-se cu gâtul ei, oasele,
dinţii, muşchii, cartilajele lor răsucindu-se,
curbându-se în arcuri largi, în unghiuri ascuţite
într-o lumină albă şi densă, uşor flexibilă,
stârcul a băut din lac şi şi-a înălţat aripile
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




4 comentarii

  • Pentru Mediana.Iti mai amintești?
    Daniil Georgescu, 22.04.2018, 23:48

    "Hai, iubește-ma-n iadul acesta divin/Nu se știe cât va dura fericirea;/Nimic nu e infinit și deplin/Mai mult, mai cu seamă iubirea."

    • RE: Pentru Mediana.Iti mai amintești?
      Mediana, 01.05.2018, 16:41

      Da, Dani, îmi amintesc.

      • RE: RE: Pentru Mediana.Iti mai amintești?
        Daniil Georgescu, 03.05.2018, 20:05

        Respect uriaș și admirație pentru tot ceea ce scrii!Sunt mândru că am copilărit alături de tine! Mult succes în viitor! Îți voi urmări mereu evoluția și sunt convins că într-o zi vei ajunge celebră.Astept autograful tău!

    • RE: Pentru Mediana.Iti mai amintești?
      Theia, 23.04.2018, 21:50

      Cine a scris atât de adevărat?

Spacer Spacer