Panseuri involuntare XXIII (Mirosul lui Dumnezeu / Muzeul / Emigrant)

Dumnezeu miroase a prospeţime
A aftershave balsam
Miroase a parfum franţuzesc
Deoarece el e Dumnezeu şi-şi permite.


Muzeele sunt bune la ca să le vizităm
Muzeele sunt bune la admiraţia oamenilor
Ca să te miri de ce exista în trecut
Muzeele sunt bune pentru ca noi
Adulţii şi copiii să le vizităm
Şi totodată să aflăm despre omul preistoric
Cum a evoluat acum 6.000.000 de ani
Înainte de Hristos
Muzeul mai e bun pentru a demonstra unele antichităţi
La imortalizarea vechiturilor adică
Şi-acum să vă descriu
Muzeele sunt cu animale împăiate
De-aia sunt bune muzeele pentru că au expoziţii ale animalelor
Pentru că ne arată oasele de dinozaur.


Un emigrant e o pastilă pentru stomac
O fântână
Un emigrant e un fel de furător
Un om care emigranează.

---

Motto: "Să cretinizăm limbajul"

(Gellu Naum)Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)