Florenţa, un oraş istoric, ridicat încă de pe vremea romanilor, e tânăr şi frumos ca David. Trupul cioplit în marmură de Michelangelo, alături de alte opere sculpturale, transformă într-adevăr Florenţa în "Atena Italiei". La Florenţa am ajuns întâmplător, după ce am ratat o excursie pe riviera italiană din cauza condiţiilor meteo nepotrivite. Visam la câteva ore de plajă la Sanremo, un nume cu rezonanţă muzicală, dar Italia era sub cod de precipitaţii, aşa că a trebuit să ne reorientăm.
Am pus degetul pe hartă şi, împreună cu colega de sejur, am hotărât: mergem la Firenze! Ştiam că ne îndreptăm către una dintre cele mai râvnite destinaţii din lume şi aveam la dispoziţie doar două zile pentru a admira ceea ce auzisem că ar fi "oraşul-muzeu". Ce poţi face contracronometru acolo unde şi-au lăsat amprenta Michelangelo, Leonardo da Vinci, Dante sau Machiavelli? Aş putea, cu certitudine, spune ce nu poţi face: să respiri, pentru că, odată ajuns în Florenţa, ţi se taie răsuflarea.
Celebra sculptură a lui David este peste tot: în vitrinele magazinelor de suvenire, în restaurante, pe tricouri, pe pantaloni, pe bomboane, pe buzele miilor de turişti. Printre suvenirele florentine, lui David reuşeşte să-i facă o mare concurenţă Pinocchio, capitala Toscanei fiind şi locul de naştere a lui Carlo Collodi, cel care a creat celebra păpuşă din lemn.
Sculptura eclipsează totul
Am pornit, printre străduţele înguste, în căutarea lui David, după ce îi văzusem replica în Piazza della Signora, acolo unde odată era amplasată sculptura veritabilă. Aceasta se află acum la Galleria dell'Accademia. La galerie am plătit zece euro pentru acces în muzeu şi am pătruns într-o încăpere, unde, la început, am admirat picturile lui Sandro Botticelli şi Filippino Lippi.
Când am intrat însă în încăperea cu sculpturi din Galleria dell'Accademia, am văzut cum se înalţă deasupra tuturor celor de jos, silueta perfectă a lui David, tânărul creat de Michelangelo cu peste jumătate de veac în urmă. Opera eclipsa totul. După ce o analizau în detaliu şi încercau să-şi imprime bine imaginea pe retină, pentru că poze nu aveau voie să facă, turiştii plecau. Nimic din ce mai era de văzut în muzeu nu se mai ridica la înălţimea trupului cioplit în marmură.
Mormintele lui Dante şi Galileo Galilei
David a fost însă numai începutul. Centrul istoric al Florenţei, inclus în patrimoniul UNESCO, un labirint de străduţe înguste cu iz medieval, este, totodată, un soclu pe care se înalţă spre cer opere arhitectonice şi sculpturale, ce scriu istoria artei. Domul din Florenţa este una dintre cele mai înalte catedrale din lume, dar şi unul dintre cele mai impresionante proiecte ale Renaşterii. Cupola, construită fără proptele de sprijin, a fost proiectată de celebrul Fillipo Brunelleschi.
Palatele şi grădinile de mărimi impresionante ale celebrei familii de Medici, mult timp una dintre cele mai importante din Italia şi de la care a pornit curentul de înnoire socială şi culturală de la sfârşitul Evului Mediu, fac cu adevărat din Florenţa Atena Italiei. De asemenea, clădirea în stil gotic Santa Croce este cea mai mare biserică franciscană din lume. Acolo se află monumentele funerare ale lui Michelangelo sau Galileo Galilei.
Ne-am îndreptat apoi către Muzeul invenţiilor lui Leonardo da Vinci, situat lângă Palatul de Medici. Podul rotitor, maşinile de zburat sau tunul cu trei ţevi stau mărturie a geniului celui care este considerat reprezentantul ideal al Renaşterii. Aceste maşinării au fost realizate după schiţele lăsate de Da Vinci, ascunse la vremea sa şi descoperite de urmaşi, deoarece reprezentanţii de atunci ai creştinătăţii vedeau aceste invenţii ca fiind împotriva ideilor religioase.
Atrocităţile Evului Mediu în Muzeul Torturii
La ora 1.00 noaptea, în Florenţa e forfotă ca-n plină zi. Oameni, plini de viaţă, colindă încă străzile luminate de felinare, ceea ce ne-a făcut să credem că în această cetate medievală nu există noapte. Lumea se îndreaptă către sau vine dinspre Ponte Vecchio, podul peste Arno, vechi de sute de ani şi singurul care a rămas în picioare după cel de-al Doilea Război Mondial. Pe Ponte Vecchio, oamenii se sărută, fac poze sau admiră lumina aurie ce vine dinspre oraş la miezul nopţii.
Aproape de miezul nopţii am intrat şi în Muzeul Torturii, acolo unde "am văzut" atrocităţile care se săvârşeau în Florenţa medievală. Inechităţile sociale, prezente şi vechi de când lumea, făceau ca oamenii lipsiţi de posibilităţi financiare să fie acuzaţi că răspândesc lepra în societate şi să fie trataţi ca atare. Alţii erau lăsaţi în puşcării să putrezească de vii sau să fie mâncaţi de şobolani pentru că nu aveau bani să-şi răscumpere pedepsele.
Nu mi-a plăcut la Florenţa faptul că în centrul istoric circulaţia maşinilor nu este interzisă. Acest oraş, extrem de aglomerat, în care se aud toate limbile pământului, este intoxicat estetic, fonic şi olfactiv de tot felul de autovehicule, chiar de mare tonaj. Centrul istoric al Florenţei ar trebui să facă loc doar bicicletelor. Ar mai fi fost multe de văzut şi multe de scris despre cel mai frumos oraş italian, dar nu mai am nici spaţiu, nu am avut nici timp. La Firenze însă voi reveni...
La Florenţa, Francisca M. Catană
În prezent, Francisca M. Catană scrie pentru ziarul Adevărul la departamentul Social, după ce a lucrat mai bine de doi ani la secţia pentru Protecţia Mediului şi Ecologie a aceluiaşi cotidian. Speră ca jurnalismul de mediu să capete o importanţă cel puţin la fel de mare ca în străinătate, acolo unde domeniul are o vechime de zeci de ani.
Problemele de mediu le-a dezbătut şi la radio, în calitate de invitat la o emisiune de profil. A scris pentru o scurtă perioadă, în timpul studenţiei, şi pentru Jurnalul Naţional. A terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi are un master în Comunicare şi Relaţii Publice în Afaceri.
Nu rataţi!
Inaugurarea Muzeului Gucci. În 2011, odată cu aniversarea celor 90 de ani ai Casei Gucci va fi inaugurat la Florenţa, locul unde a luat naştere celebra marcă italiană, primul muzeu dedicat acesteia. Patrizio di Marco, preşedintele şi directorul general al casei Gucci a declarat că Muzeul Gucci va celebra istoria şi moştenirea incredibilă a acestei case de modă.
Operă în grădină. Vara, in iulie, Grădinile Boboli Florentine găzduiesc incitantul Festival de Operă. Grădinile Boboli sunt localizate în străvechea şi preţioasa inimă a cetăţii Florenţei. Este o grădină monumentală acoperind cinci hectare de pământ, situată în spatele Pieţesi Pitti. Grădinile Boboli sunt probabil cel mai măreţ exemplu din lume de grădină în stil italian. Cu această ocazie, Grădinile Boboli se transformă într-un teatru uriaş, care ocupă întreaga zonă a Câmpului Columnei, drept în faţa Fântânii lui Neptun, unde încap peste 3.000 de privitori.
Globalizarea şi filmul. Festival dei Popoli - Festival Internaţional de Film Documentar - se va desfăşura la Florenţa între 13 şi 20 noiembrie 2010.