6 dimineaţa în avion: Dacă aş putea să întind mana, ar fi una cu aripa avionului. Cuprind soarele cu genele şi mă ghemuiesc la geam ca să-mi încălzească faţa. Gâtul încă mă mai doare. Sper ca vremea din Guatemala să grăbească recuperarea. De teamă să nu pierd avionul nu am apucat să închid un ochi toată noaptea. Am vorbit însă cu cei de-acasă. Comunicarea cu cei dragi din România şi zborul către un loc nou îmi dau un sentiment de împlinire şi fericire. Îmi beau sucul de roşii pe post de mic dejun. De obicei vreau suc de roşii doar când sunt în avion şi în ultimul timp beau la fiecare două sau trei săptămâni. Lângă mine stă Eliza care este din Guatemala. Se îndreaptă către El Salvador, dar până în Miami avem zbor comun.
Bienvenido a Miami: E abia 9 când aterizăm în Miami. Palmierii, oceanul, oamenii care vorbesc spaniolă sunt o bună tranziţie către Guatemala. Iau micul dejun cu Eliza. Chelnerii ni se adresează cu "preciosa" şi "bonita". Omleta este excelentă. Eliza îmi povesteşte despre Guatemala. Îi place să vorbească despre ţara ei, dar se bucură ca locuieşte în SUA. Are 3 copii, soţul ei este american şi împreună au grijă de o afacere în Nashville. O ascult cum vorbeşte la telefon, jumătate în engleză, jumătate în spaniolă (limbă cunoscută sub numele de "spanglesh"). Povesteşte familiei despre întâlnirea cu mine, se corectează zicându-mi Cristiana şi nu Cristina şi-şi continuă conversaţia. Se asigură că am suficiente numere de telefon la care să apelez cât timp îi vizitez ţara, inclusiv al nepoatei ei, Silvia. Mă invită să o vizitez când mă reîntorc în Nashville. Îmi zâmbeşte larg înainte să ne despărţim, un zâmbet "americanizat" care exprimă povestea de succes a unei femei care are o viaţă mai bună în SUA decât ar fi avut în Guatemala.
Colegi Vanderbilt: În aeroport mă întâlnesc cu încă 3 colegi de la Vanderbilt - Facultatea de Drept. Suntem 25 de studenţi care ne îndreptăm spre Guatemala cu zboruri diferite. Cu toţii facem parte din Project Pyramid, un curs interdisciplinar oferit de Şcoala de Business - Vanderbilt. Acest curs are ca obiectiv găsirea unor soluţii care să reducă sărăcia şi să sprijine dezvoltarea acelora care sunt la "baza piramidei". Eu fac parte din "Microfinance group" şi ceea ce ne propunem noi este să găsim soluţii astfel încât o fundaţie americană să construiască mai multe case pentru o comunitate săracă de lângă Guatemala City.
The Caribbean Sea: Zborul dinspre Miami către Guatemala City traversează Golful Mexic şi Marea Caraibelor. E prima mea călătorie către o ţara tropicală. Culorile apei, nisipul, insulele care se văd din avion îmi taie respiraţia. Nu am crezut că o să văd atât de multe nuanţe de albastru şi verde atât de frumos îmbinate. Îmi vin în minte peşti coloraţi, delfini, palmieri şi muuult soare. Visez cu ochii deschişi la momentul când o să ştiu să înot, când o să încep să fac scufundări şi să explorez lumea subacvatică.
Airplane friends: De obicei cunosc tot felul de oameni interesanţi când călătoresc cu avionul. De data asta, m-am bucurat că scaunul de lângă mine este liber şi pot să mă relaxez, să mă uit pe fereastră şi să citesc. Dar cine poate rezista când ţi se oferă chips pe un zbor în care nu se serveşte mâncare? Aşa am ajuns să vorbesc cu Wendy, vecina de peste scaunul liber. Wendy este profesoară de dans în SUA şi de anul trecut se duce în Guatemala ca voluntar Habitat for Humanity să construiască case pentru o comunitate săracă. I-am povestit că mă duc în Guatemala cu un scop asemănător. Îmi povesteşte de experienţa ei de anul trecut şi-i dau lacrimile de emoţie când îşi aminteşte de familia pentru care a lucrat, de cât de fericiţi erau copiii că au o casă. Am fost surprinsă să aflu că voluntarii Habitat for Humanity nu numai că acoperă toate costurile, dar şi plătesc o taxă ca să facă parte din program. Wendy este aproape de pensionare, însă vrea să mai lucreze câţiva ani ca să-şi permită să ajute familiile sărace din Guatemala.
Love at first sight: Câteva ore mai târziu aterizez în Guatemala. Mă întâlnesc cu Matt, singurul student doctorand din echipă. Urmăm instrucţiunile date de organizatorii Project Pyramid. Schimbăm dolari în quetzales. Geaca de primăvară devine insuportabil de grea şi de călduroasă. La fel şi bocancii. Aerul e cald, mirosul diferit. La ieşirea din aeroport, ceilalţi colegi ne aşteaptă. Urcăm în microbuz şi cu toţii ne minunăm: "Uite ce floare!", "Uite ce copac!" Microbuzul e plin şi gălăgios. Mă uit pe geam şi nu-mi vine să cred cum se circulă; îmi vin în minte secvenţe din filmele indiene, cu străzi aglomerate, copii care stau pe maşini, fructe, culori, şoferi care, în lipsa semnelor de circulaţie, explică şi gesticulează în timp ce scot capul pe geam. Devine clar: suntem departe de Statele Unite şi Guatemala este super.
5* Hotel: Coborâm repede, ne recuperăm bagajele cocoţate deasupra microbuzului şi urcăm scările hotelului. Noaptea aceasta stăm în Guatemala City, zona 10, chiar în centru. În holul hotelului ne întâlnim cu alţi colegi şi profesori. Eu stau în cameră cu Alison, singură colegă din grupul pe "Microfinance". Urcăm împreună în cameră şi ne minunăm de cât de mare este. Avem cameră de zi, două paturi duble, un perete de geam, o oglindă imensă şi un dulap mic (cine are nevoie de prea multe haine într-o ţara atât de călduroasă?). E aproape 5 după-amiaza şi soarele este încă puternic. Mă trântesc pe pat, mă învelesc cu o pătură catifelată şi mă bucur de soarele care luminează şi încălzeşte diferit decât sunt obişnuită.
Marvin: Luăm masa într-un restaurant cu specific guatemalez. Suntem mai mult de 30 de persoane: toţi studenţii, Victor Bart - coordonatorul Project Pyramid, Ted Fisher şi Avery - de la departamentul de Antropologie, o familie din Guatemala şi alţi câţiva localnici, prieteni cu Ted. Cina este delicioasă: avocado, creveţi, sosuri, pâine gustoasă etc. La sfârşitul mesei, Ted ni-l prezintă pe Marvin: student la arheologie, a studiat un an în State, face parte dintr-o familie modestă, cu origini Maya. Intimidat, Marvin ne povesteşte de cât de mult l-a ajutat să studieze un an în State, de cum înapoi în ţara lui simte între mai multe culturi: pe de o parte este diferit faţă de membrii din grupul etnic din care face parte, pe de altă parte nu este total acceptat de "populaţia dominantă" din Guatemala. Cu toate că este o ţară mică, în Guatemala sunt multe grupuri etnice şi se vorbesc diferite dialecte în afară de spaniolă, limba oficială. Rasismul, discriminarea şi conflictele interetnice sunt frecvent întâlnite în Guatemala. Îi mărturisesc că mă regăsesc parţial în povestea lui şi că şi eu fac parte dintr-un grup minoritar şi discriminat cunoscut sub numele de "Roma" sau "Gipsy".
Pantofi: Mi-am luat cu mine doar ghetele de munte şi după o zi pe drum, cu aerul cald de seară, numai în bocanci nu aş vrea să stau. Încep să mă enervez şi să mă întreb cum de nu m-am gândit să-mi iau şi nişte pantofi de primăvară cu mine. Îmi vin în minte diferite variante şi mă gândesc cum alte sandale şi pantofi mai confortabili stau degeaba în dulap. Merg greoi şi apăsat dar nu îndrăznesc să mă descalţ şi să merg desculţă pe străzile din Guatemala City.
Fiesta: Sunt obosită şi vreau să adorm devreme; mă aşteaptă o săptămâna lungă. Dar nu rezist tentaţiei de a ieşi din nou, doar e prima seară în Guatemala. Între timp ajunge şi Jim, profesorul nostru coordonator, direct din San Francisco. Ne însoţeşte pe străzile zgomotoase ale oraşului. Muzica tare şi atmosfera de sărbătoare îmi amintesc de Vama Veche. Aterizăm într-un bar colorat, în mijlocul unei petreceri. În următoarele 10 minute Alison şi cu mine suntem pe ringul de dans. Ritmul latino şi sucurile de cocos şi ananas ne binedispun pe amândouă. Ne însoţesc alţi câţiva colegi. Sunt una cu muzica. Oboseala şi gândurile se topesc pe ringul de dans. Închid ochii şi întind mâinile. Experienţa în Guatemala abia începe!