În sfîrşit mi-am adus aminte
de ce o iubeam
pe la tîmple
şi cum îi subînţelegeam aparenţele
mai ales în miez de iarnă
cînd nu ştiu de ce
se temea de Regele Lear.
Cînd mă strîngea în braţe cu propriul ei sînge.
Aflase de chinurile mele sufleteşti
şi despre faptul că trăiesc intens fiecare ţipăt.
O iubeam
fiindcă renunţase la toate învăţăturile
pentru a fi pe de-a-ntregul
derizorie.
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate