Poate
Poate că destinul ţi-e
câinele acela făcut zob
pe autostrada încinsă.
Poate c-a fugit acolo dintr-o
curte mult prea ferecată,
ameţit de dorul aventurii.
Poate că din timpuri străvechi
caută lesa din care
l-au dezlegat mâini infidele.
Da, poate.
Se apropie un cer străin
cu o încetineală
îngrozitoare
spre tine.
Fără sfârşit
Peste fotografia mea preferată sar o prăpastie profund de profundă,
parcă s-ar fi deschis pământul sub mine.
Pericolul poate-i exagerat, dar imprevizibil,
astfel orice poate vedea imaginea unde
salt fără cea mai mică graţie,
oare n-are de unde să ştie că am ajuns pe celălalt mal?
Sau m-am prăbuşit în neant.
Sfârşitul întâmplării îl iau cu mine.