Jurnal

Azi noapte m-a trezit un ţânţar rătăcit,
m-a supt puţin. Am scris un poem
despre calea laptelui, care nu curge,
pe care nu o bate nimeni cu pasul
dar mă ţine treaz uneori. Un fel de nor
mult mai spiritual decât generaţia '90.
Sau decât jurnalistul acela căruia toţi
îi ascultă platitudinile cu gura căscată.
Prefer să privesc calea laptelui decât
ziarele noi cu miros de cremă de ghete
sau ddt, cu titluri de-o şchioapă
sub care e vid scris mărunt. Şi un fumător
cu topor, nebărbierit, pirpiriu şi jegos
care şi-a ucis toată familia la beţie.
Deşteaptă-te române deschide programul
cu cel mai colorat steag din lume. Ştirile.
Acum nu se mai vede calea laptelui.
Viaţa claxonează, zdrăngăne, înjură,
latră, plânge, urlă ca o salvare. Să vedem
ce zi o să mai fie şi asta. Plec la servici.