Ofensată

Merg acasă - spune cineva
fără să stea pe gânduri, lângă mine, pe stradă.
Până şi-n somn pierd toate trenurile,
stând pe un peron mă chinui
în care să urc, care mă duce acasă,
pentru că-n vis mă gândesc arzând de speranţă
la şansa că aş putea merge acasă.
Ar trebui inventat locul patriei
înainte să pornească trenurile.
Mă ia pe nepregătite când aud pe cineva,
că spune cu o neruşinare atipică-n glas
că merge acasă.
Acest cineva nu cunoaşte nici om, nici dumnezeu.
Acest cineva nu mă cunoaşte.
O, câtă lumină m-ar putea orbi şi ilumina în acelaşi timp,
O, cât de săracă şi bogată aş putea să fiu
în timp ce se rosteşte un cuvânt.