Poem pentru coloana vertebrală

Te-ai dat jos din pat şi-ai răsuflat uşor
ai închis televizorul: mutrele lor nu te mai deranjează
cu nimic? acum cînd cerealele au gust de cretă
pe masa din bucătărie alunecă un gîndac şi nu este
acesta cel mai groaznic lucru al zilei

Ştii asta, viaţa fără coloană vertebrală are un gust
sălciu, de moarte
şi nu te poţi obişnui

să le vezi mutrele cretine satisfăcute
să nu poţi să faci nimic

cu asta nu te poţi obişnui
de-asta viaţa înseamnă pentru tine mai mult decît vieţuire

nici dragostea călduţă care ţi se strecoară sub cămaşă
nu mai are viaţă în ea

seară de seară ghemuită în vîrful patului
spun da sau nu în chestiunea cutare împărţită de găştile politice
am păreri dar asta nu contează prea mult
spectacolul e aproape gratuit, trebuie doar să nu faci nimic

factura de la cablu nu vine ca o ameninţare, deşi ar trebui
să păleşti de groază văzînd-o

aşa cum păleşti de groază cînd îţi vezi coloana vertebrală distrusă
aşa cum păleşti de groază cînd vezi bebeluşii arşi în Maternitatea Giuleşti

trebuie doar să nu te deranjezi prea tare
şi să-ţi apleci spatele atît cît se poate

de asta te-am sunat:
vreau să-mi dai o ţigară şi o
canistră cu benzină

te rog să-ţi aminteşti
că eu sînt mai mult decît trup