Cupa Mondială 2010 (31) - La Finalina

La Cupa Mondială, Finala pentru locul trei e ca apa: fără miros şi fără gust. E Finala Mică (la Finalina pentru italieni).

Nimeni nu vrea să o vadă, există dar nu rezistă, se joacă pentru medalia de bronz... Dacă îi întrebi pe microbişti cum s-a terminat în 2002 Finala Mică dintre Coreea de Sud şi Turcia, nimeni nu răspunde, poate numai coreenii şi turcii, dar nu toţi...

Eu îmi aduc aminte numai două: Italia-Brazilia în 1978 şi Italia-Anglia în 1990, pentru că juca Squadra Azzurra şi pentru că au fost două meciuri superbe... Nu degeaba se numeşte finală de consolare... Mai bine nu s-ar juca, să avem şi noi o zi liberă, să ne ducem la mare... Dacă o cîştigi sau o pierzi nu e mare scofală, pentru că ai pierdut deja Finala Mare.

Lumea e sintonizată pe alte canale, se joacă pentru a completa un clasament oficial şi atît...

În ziarele din Italia, ieri, nu exista nici un articol despre Uruguay-Germania; nimeni nu s-a dus la antrenorul Oscar Tabárez să-l întrebe formaţia... Revine Suárez, după cartonaşul roşu din sferturile de finală cu Ghana? Şi ce dacă? Löw e răcit, are temperatură şi nu se mai poate îmbrăca în pulovăraş albastru de caşmir? Who cares?

Şi uite aşa, în indiferenţa generală, sîmbătă seară a început meciul la Port Elizabeth, care nu e nici măcar al treilea oraş din Africa de Sud, dar e oraşul lui Danny Jordan, şeful comitetului organizator al Cupei Mondiale. Surpriză: a fost unul dintre cele mai spectaculoase!

Uruguay-Germania: 2-3; este a 63-a partidă din Cupa Mondială 2010; arbitrează Benito Archundia (Mexic). Atmosfera e tristă, plouă cu găleata. Faţă în faţă pe terenul de joc: Germania, 83 de milioane de locuitori, şi Uruguay, 3 milioane şi jumătate (mai puţini decît la Berlin)...

Löw renunţă la patru titulari: portarul Neuer (înlocuit de Butt, 36 de ani), Lahm, Klose şi Podolski. (Klose are dureri de spate: are şi el hernie de disc?) În lipsa lui Lahm, Schweinsteiger e Căpitan.

Mă uit numai ca să-i mai văd o dată pe Joachim Löw (cel mai frumos antrenor) şi pe Diego Forlán (cel mai frumos fotbalist)...

Şi ca să văd cîte goluri mai ia portarul uruguayan Muslera (care continuă să joace la Lazio...)

Löw ne prezintă un alt tînăr talentat, Dennis Aogo, de origine nigeriană. Ca să vedem că are de unde să aleagă... Nemţii sînt agresivi încă de la început, ca nişte dulăi, şi încasează două cartonaşe galbene în primele şase minute. Fundaşul Friedrich trage în bară (de cînd a băgat un gol în meciul cu Argentina, îi place să atace). În minutul 19, Muslera, prietenul meu, se ceartă cu Jabulani (pe ploaie e şi mai alunecos) şi primeşte un gol de la Thomas Müller (5 goluri în 6 meciuri, una dintre revelaţiile acestei Cupe Mondiale).

În minutul 28, Diego Pérez îi fură mingea lui Schweinsteiger (prima lui greşeală), îi pasează lui Edinson Cavani, gol meritat!

Între Müller şi Cáceres, duelul e constant.

"Muslera apără" devin două cuvinte în raport de contradicţie: e un dezastru!

Meciul e intens, sincer, joacă două echipe oneste; cea în "camiseta celeste" este marea surpriză a Mondialului sudafrican.

În minutul 51, pasiunea mea pentru Forlán ajunge la apogeu: se coordonează în aer şi cu o mişcare de kung fu marchează un gol de o frumuseţe inestimabilă. Bellissimo!!, urlă comentatorul italian. Este ultimul diamant din diadema acestui Mondial perfect pentru Diego Forlán, atacant la Atlético Madrid! Portarul Butt rămîne cu gura căscată, nu vede mingea cînd pleacă, nu o vede cînd ajunge în poartă...

Egalează Marcell Jansen în minutul 56. De data asta Muslera e nevinovat.

Özil e obosit, mititelul, şi dispare în repriza a doua. Intră alt tînăr, Stefan Kiessling (cîţi au şi de unde îi scot?)

Bastian Schweinsteiger trage cu stîngul, cu dreptul, cu mîinile, cu capul... Ştie că a greşit o dată şi vrea să-şi ceară iertare...

Sami Khedira limpezeşte rezultatul cu un gol în minutul 82 (primul în Naţională pentru mijlocaşul de origine tunisiană).

Ultimele minute sînt o cursă bezmetică de la o poartă la alta: Forlán e super (din punct de vedere sportiv şi estetic)... Este unul dintre cei mai buni zece fotbalişti ai Turneului (ştiu că i-am repetat numele de prea multe ori, dar asta e... Al cuor non si comanda, se spune în limba lui Dante...)

Tabárez nu vrea să piardă şi îl "aruncă" în arenă pe gladiatorul Sebastian Abreu, el Loco; a jucat în 17 echipe din 7 ţări; se spune că de mic era "loco": odată a luat pistolul tatălui său şi s-a dus la plimbare cu arma în buzunar...


Nemţii etalează întreaga pepinieră şi intră Serder Tasci, 23 de ani, de origine turcă. În ultima secundă din minutul 93, din lovitură liberă, Forlán trage în bară, ca să se termine în mod dramatic, ca meciul cu Ghana... Idolul meu e năucit şi devastat, îşi trece mîinile prin buclele blonde, îi dau lacrimile...Mi se rupe sufletul... (Are şi cetăţenie spaniolă: propun să joace şi Finala de diseară, ca să-l mai vedem o dată...)

Băieţii lui Löw cîştigă medalia de bronz, dar ar merita-o şi bărbaţii lui Tabárez...

Germania este adevărata Portocală Mecanică, programată să cîştige viitoarea Cupă Mondială. Bild le mulţumeşte puştilor şi titrează "Danke, Jungs!" (Rezumatul meciului aici)