zaci sufocată sub cearşaful meu

1.
zaci sufocată sub cearşaful meu
torn peste tine bere şi te ard cu ţigara
niciun gest de suferinţă râd şi beau păzindu-te ca pe un mort preţios
zaci sub cearşaful meu şi mă bucur pentru moartea ta
a fost necesară
cu o lamă încep să te rad în cap
apoi te rujez şi te îmbrac în pijamale
o să dormim împreună insensibilo
o să te aud cum sforăi şi cum te zvârcoleşti
la miezul nopţii o să facem dragoste la fel de pasionali
ne vom amesteca lichidele vom umezi cearşaful
vei spune eşti cel mai tare când faci dragoste
fundul tău mă înnebuneşte
voi spune eşti sufocata mea pe vecie
şi doar în tine mă simt bărbat

2.
nu e pierdere mai însemnată decât acest poem
mă înspăimântă clişeele şi mi-e poftă de o ciorbă preparată de mama
viaţa mea e un closet duhnind de obsesii viaţa mea e tranşată în cubuleţe de carne
demonstrez cum poate eşua un poet din orgoliu
de ce ronţăi sâmburi când eşti plictisit şi de ce te îmbeţi la fiecare petrecere
mă aşteaptă o noapte de dormit pe parchetul plin de păr pubian
o noapte în care îmi voi muşca limba până la sânge
mama iubeşte cel mai mult să facă mâncare tu iubeşti cel mai mult sexul
eu nu iubesc nimic nu urăsc decât această boală care îmi murdăreşte creierul
nu învinuiesc decât această pasivitate numită poezie
să ştii că e inutil să cauţi alte sensuri cuţitului