Ceea ce urmează reprezintă o provocare, dar una extrem de serioasă, care sper, deci, să provoace răcnete, durere, hohote, plescăituri, stupefacţie (mai ales nu în ceea ce priveşte ideea ca atare, care circulă, pe ici, pe colo, ci posibilitatea transpunerii ei în realitate). Reacţii, evident, cel puţin într-o primă etapă, de respingere, de refuz: imunitare, omnisciente, suficiente. Bubiţe pe piele, pe limbă. Mîncărimi. Enervare. Ricanare. Ochi daţi peste cap. Bla-bla. Dar democraţie e şi "vorbărie": logo-craţie.
O mare, enormă idee bîntuie, timid încă, marginal, subteran chiar, anumite cercetări actuale din teoria democraţiei. O voi enunţa brutal, barbar, vandal, fără niciun fel de menajamente "academice", de "ştiinţă politică", deocamdată - pentru a o supune dezbaterii.
În mare şi foarte preliminar spus, această idee ar putea fi formulată cam aşa: să nu ne mai alegem reprezentanţii, ci să-i tragem la sorţi.
Nu pe toţi, evident, nu la orice nivel, evident, nu oricum, evident.
Dar, pentru a funcţiona şi pentru a fi trăită, pentru a fi refuncţionalizată şi, de fapt, relansată istoric, democraţia trebuie nu doar deplasată dinspre "orgasmul" alegerilor, adică dinspre pragul, dinspre cadrul exercitării politicii democratice - tot mai uşor de manipulat, de trecut, de smuls prin mijloace ne-politice sau marginal politice, de pur marketing, care, orice-ar spune unii sau alţii, nu are ce căuta în politică sau, măcar, în centrul politicii -, spre miezul ei efectiv, ci şi complicată, rafinată, ritualizată, "civilizată" (în sensul de a fi redată cetăţii).
Democraţia trebuie re-centrată, căci s-a auto-marginalizat, des-centrîndu-se.
De douăzeci de ani tot aud, referitor la partide şi la preşedinţi: "Bine, îl dăm jos pe X, pleacă Y de la putere! Dar pe cine punem în loc, cine să vină în loc?"
Răspuns: toţi, pe rînd. Cum se şi întîmplă, de fapt, dar nedeclarat, prin "alegeri".
Nu avem pe cine alege? O întreagă "clasă politică" (ajunsă, din păcate, mai mult o crasă politică), mai mult sau mai puţin omogenă, otova, puţin diferenţiată moral şi ca nivel de cunoştinţe, ne stă la dispoziţie!
Să nu mai alegem, deci, ci să tragem la sorţi.
Să nu mai băgăm votul, pe noi înşine, în "cutia neagră" a urnei, ci să-i extragem pe ei din "pălărie" - explicitînd aspectul spectacular de "scamatorie" al reînnoirii puterii.
Tragerea la sorţi în locul alegerii reprezentanţilor, a puterii e miezul, dar nu e totul. Procesul democraţiei continue ar urma să aibă patru (4) mari etape.
Etapa I: înainte de tragerea la sorţi, în locul campaniei electorale şi pe post de campanie electorală, ar trebui organizată public calificarea, nominalizările, stabilirea lotului de "extractibili". Cît mai mulţi, dar eligibili pe criterii clare, media urmînd să asigure (fără spectacularizări şi speculări ieftine) interviurile publice de calificare.
Etapa a II-a: cu mare fast public, ca la loto (şi cu ajutorul Loteriei Române, fireşte), tragerea la sorţi. În locul "serii alegerilor" - şi cu mai puţină beţie.
Etapa a III-a: la fel de importantă ca şi comutarea alegerilor cu tragerea la sorţi: un mandat de probă, ca la angajare într-o firmă, de 6-8 luni, cel mult un an, pentru a se putea constata, cu posibilitate de revocare însă, seriozitatea şi determinarea candidatului. Pentru că prea a devenit cucerirea puterii prin mijloace electorale un fel de înscăunare monarhică, cu Curte, serai etc., tot tacîmul.
Etapa a IV-a: după mandatul de probă, de cel mult un an, validarea şi definitivarea noii puteri, pentru un mandat de încă 4 ani, care să poată fi însă oricînd întrerupt, prin mijloace colective, consensuale, complicate.
Am preluat din democraţie doar formalismul şi derivele. Nu şi ethosul, adică habitusul democratic, reflexele deliberativ-decizionale. Noi nu trăim democratic pentru că nu trăim democraţia. Nu ştiu cine trăieşte efectiv democratic, democraţia, cine simte democraţia (pe propria piele, exterioară şi, mai ales, interioară: a obrazului şi a creierului) în România!
În România, dar nu numai, democraţia s-a dezechilibrat: este tot mai abuzată de unii, puţini, şi tot mai neefectuată de către alţii, cei mai mulţi.
Democraţia are nevoie de o revoluţie, dar de una cu adevărat democratică.
Aştept discuţii docte, documentate, constituţionale, cu adevărat filosofice, adică deschise şi curajoase, libere, responsabile (a fi responsabil = a îndrăzni libertatea).
Democraţia este de domeniul discuţiei, adică inclusiv ca obiect.
Invit, altfel spus, la o revizitare a Greciei politice, dar în locurile ei mai secrete, mult timp ocultate de "turismul" vulgatei politico-academice.
3 comentarii
- okanonymous, 05.09.2010, 17:20
Bun ce nu inteleg eu din sistemul tau este cum anume e mai buna tragerea la sorti decat randomnessul de care vorbesti chiar tu ca se intampla prin "manipuarea" mediatica, adica prin strategii de marketing. De ce e mai bine sau mai democratic si sa ne bazam pe tragere la sorti? tragerea la sorti nu e corecta fata de popor, e corecta doar fata de clasa politica pentru ca statistic vorbind fiecaruia ii vine randul. Raspunderea verticala de care vorbesti tu acolo, cu posibiliutatea de a revoca un ales, se poate pune in practica si in democratia conventionala asa ca e irelevanta ca argument in favoarea tragerii la sorti.
Si cea mai mare problema in toata propunerea ta, e ca nu adresezi aproape deloc metoda de selectie a celor ce vor intra in tragarea la sorti. Daca nu se organizeaza pe linii partidice ci se inscriu pur si simplu la o tragere la sorti, cum dezvolti un test, cine decide care sunt cei eligibili, cum te asiguri ca cei care decid nu sunt corupti/coruptibili. Cati oameni au voie sa participe in tragerea la sorti daca sunt putini atunci sansele de a fi ales sunt mai mari deci va exista o tendinta foarte mare a oamenilor de a-si cumpara locul pe lista. Daca in schimb sunt multe locuri si e mai facil sa ajungi pe lista atunci sanele sa alegi pe cineva total incompetent cresc si ele.
Pe scurt, cred ca propunerea ta e o prostie, in primul rand pentru ca selectarea candidatilor din tragerea la sorti e sortita esecului din toate punctele de vedere. Sa nu mai vorbim ca e profund antidemocratic sa alegi clasa politica pe criterii tehnocratice cum propui tu, pentru ca nu exista valori universale dupa care sa ii alegi. Deci nu ai putea face un test standard ca un job aplication prin care sa ii accepti pe candidati. Valoarea fundamentala a democratiei e ca toata lumea are sansee egale si vocea tuturor trebuie ascltata, iar daca supui testul la vot e efectiv o dictatura a majoritatii si cu asta ai ajuns sa nu mai rezolvi nimic din ce ti-ai propus initial.
- Derrida is not okcoma, 06.09.2010, 09:14
Prostioare, glumite si liniute de epigon derridean ... destractie mare, monser.
- de ce nu?bianca g, 06.09.2010, 14:01
oricum acum e o tragere la sorti, dar o fac altii, ascuns, iar cliseele democratice sunt doar teorie, nu prea au reprezentare in fapt, intretin doar iluzii. "sansa egala" au exclusiv cei cu bani (indiferent de la cine ii iau, cum ii fac, dar dupa nu mai devine indiferent). oricum e un hazard controlat de cativa, pe criterii numai de ei stabilite si impuse. cu ce-ar fi mai descurajant un hazard transparent? de ce nu? poate tocmai asa s-ar putea ajunge la minimalizarea arbitrariului. e de gandit. (outside the box, cum ar spune... ma abtin)
Arhiva rubricii
Balcanii de sub frunte (II)Balcanii de sub frunte (I)Liviu Stoicoviciu - schiță de portretTraducător, scriitor de parantezeBruno Latour - ultimele două antume. Ca de obicei, pe Contrasens (editura, și în general)Toate articolele din această rubricăRubricile categoriei
4SPACEEvul MediaBucureștiul străzilor uitateUrbariumPortreteExotic clubMass-miezuriCuvinte şi spaţiiDon Quijote RătăcitorulcarnetzELLEUtopicaPost-itoameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubescCronica insolităDoza săptămânală de eroismJurnalul unui obsedat de serialeTexte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)Scurt tratat de moftologieO gură de TeacherHistory LapseComicopolisPublicitate