Acum ceva timp, prietenul Marius Chivu m-a solicitat pentru un dialog despre "Păreri", în numărul Dilemei vechi cu aceeaşi temă. Ne propuseserăm să vorbim despre inflaţia opiniilor pe net - locul unde ele cresc ca ciupercile după ploaie, şi-acolo plouă întruna...
Zis şi făcut. Ne-am pus, deci, amîndoi să ne dăm cu părerea de ce părerile anonimilor de pe net sînt - în marea lor majoritate - atît de agresive şi de categorice, de ce oricine încearcă să aducă un punct de vedere cît de cît rezonabil este luat la mişto (în cazurile bune) sau în şuturi (în cele rele), de ce netul nu pare a fi, totuşi, acel mediu ideal pentru schimbul de opinii (deşi "e-democraţia" e un concept atît de generos) şi de ce mai nimeni nu suportă autoritatea unui specialist într-un domeniu, cu-atît mai mult cu cît acesta are naivitatea de a scrie sub numele (şi prenumele) său.
Ei bine, am fost cam de acord (recunosc) că, aşa cum se manifestă "democraţia pe net" în momentul de faţă, pare mai degrabă o patologie decît o doctorie. Lumea n-are răbdare să asculte un argument pînă la capăt, orice încercare de tranşare a unei dispute serioase prin recursul la autoritate (nume, prenume sau renume) este respinsă vehement prin replici gen "Da' cine eşti tu să mă-nveţi pe mine?", iar logica, biata de ea, este în permanenţă paguba colaterală a oricărui schimb de replici. Ba, nici măcar logica gramaticală nu e un argument forte: mulţi "părerişti" de pe net consideră că scrisul corect e-aşa, mai mult un moft şi că cei care se opresc la acest nivel - fără a vedea măreţele idei care este şi care "sau" exprimat ele "înşile" prin mîna "la cei" care "l-ea" scris - sînt nişte constipaţi şi nişte demodaţi care nu pricep că astăzi lumea gîndeşte mai repede şi deci scrie mai repede, n-are timp de fineţuri...
Mărturisesc că rezultatul micului nostru test a fost mai curînd amar: cei care au comentat pe site-ul D.v. ne-au reproşat că sîntem "subiectivi" (cei care postează comentarii fiind monumente de obiectivitate), "superficiali" (internetul este, desigur, ceva foarte profund), "nenuanţaţi" (se ştie doar cît de nuanţat este comerţul ideilor pe net), "facili" (datul cu părerea fiind ceva complicat) şi, ce mai la deal, la vale, nişte tîmpiţi (mă rog, n-au zis-o chiar aşa, dar cam asta era concluzia). Nici Marius Chivu, nici eu nu aveam nici 0,01% dreptate în ceea ce spuneam; dreptate aveau doar ei, forumiştii!
Am înghiţit găluşca (amară, cum spuneam) şi, în numărul următor, Marius a recomandat atotştiutorilor şi pretenţioşilor noştri cititori articolul care ne-a inspirat dialogul; a apărut în New York Times, e scris de Nick Bilton şi e o recenzie a cărţii You Are Not a Gadget a profesorului Jaron Lanier (specialist IT). Iar concluziile lui erau şi ale noastre... Un tîmpit profesorul ăsta, nu?