Episodul 1: Săptămâna de oferte speciale. Partea întâi: drame

A treia săptămâna din septembrie este cea mai grea din an pentru un obsedat de seriale. Se lansează toate producţiile care contează, atât succesele din anii trecuţi, cât şi nou-venitele care încearcă să le detroneze.

Săptămâna aceasta am făcut sampling şi shopping de seriale, adică am văzut toate episoadele pilot promiţătoare şi am ales în care dintre ele voi investi emoţional. Criteriile mele sunt laxe (m-am uitat la Heroes până la final, de exemplu, deşi era un dezastru). Important e să mă facă să râd, dacă e comedie; să mă facă să gândesc, dacă e dramă; şi să nu mă facă să dau displayul pe "time left" - adică să nu mă plictisească.

Anul trecut, săptămâna mea era destul de bine structurată. Începea luni cu Bored to Death şi Dexter, continua marţi cu House, How I Met Your Mother, Castle, The Big Bang Theory şi Heroes, miercuri cu Parenthood şi Men of a Certain Age, joi cu Modern Family şi The New Adventures of Old Christine, vineri cu 30 Rock, The Mentalist, Community şi FlashForward (despre cele mai multe am vorbit de altfel tot aici, pe LiterNet). De atunci însă au fost anulate trei dintre ele (Old Christine, Heroes şi FF), The Big Bang Theory s-a mutat joi (deci vineri pentru mine) şi au apărut tentaţii noi: am adăugat în program Mad Men (luni), The Big C (marţi) şi Futurama (luni). Aşa că, de fapt, criteriul cel mai onest este ca un serial nou să îmi ofere ceva diferit.

Nu prea am căutat drame noi pentru că am deja vreo şase în listă. Am încercat Undercovers, noul serial al lui J.J. Abrams (Lost, Alias, noul Star Trek), dar după un trailer care mi-a servit toată intriga (şi toate glumele), nu am mai avut răbdare să văd pilotul până la capăt. La fel s-a întâmplat cu noul Nikita (încă un remake după Le Femme Nikita, al patrulea, dacă nu înşel), un fel de Kill Bill cu femei în costume de baie. Nu are deloc farmecul şi statutul de serial-cult pe care l-a avut precendenta ediţie, cu Peta Wilson.

Cu totul altfel a fost situaţia la Boardwalk Empire, noua dramă HBO scrisă de scenaristul The Sopranos, regizată de Martin Scorsese şi jucată de Steve Buscemi şi Michael Pitt, printre alţii. Citisem despre BE în Rolling Stone - l-au ales pe Nucky Thompson, personajul lui Buscemi, drept unul dintre cele mai bune 20 de personaje TV din noul sezon când serialul nici nu fusese lansat. Aşa că eram curioasă şi, în acelaşi timp, mă aşteptam să mă irite cumva. Credeam că, fiind dramă de epocă, o să fie ori prea preţios, ori prea violent. Şi chiar are o violenţă evidentă, dar nu e însoţită de tensiunea insuportabilă din The Sopranos. Pare mai degrabă ceva obişnuit, în ton cu epoca, aşa cum am mai văzut în The Gangs of New York.

Pe lângă violenţă, are o poveste complicată cu trafic de alcool în timpul Prohibiţiei, un mafiot sociopat emoţionat de cele mai neaşteptate lucruri (dar mai aproape de Don Draper decât de Tony Soprano ca structură), un tânăr ambiţios sociopat care ar face orice ca să urce pe scara socială, bordeluri, jazz şi cazinouri. Şi alţi sociopaţi: Lucky Luciano, Al Capone şi alţii ca ei. Şi agenţi FBI.

Boardwalk Empire (poate dacă îl scriu mai des o să încetez să îi spun Broadwalk Empire) şi-a câştigat cele 42 de minute din ziua mea de luni.

Săptămâna viitoare, despre comedii.