la Fiumicino ne despărţim; fac o poză de "la revedere" cu Bambi şi soţia, lăsînd hazardul să decidă următoarea întîlnire în Cetatea Eternă... Ciudat, dar nu ne vom revedea...
27 iunie; îmi serbez il compleanno, cu o zi mai devreme, acasă la Dana - colega mea de facultate, stabilită la Roma de 22 de ani; gătesc salata mea cu surimi & portocale (reţeta, în numărul Dilemei despre mîncare) şi paste cu "zucchini": acesta este tortul (cumpărat), cu patru lumînări mici şi un "5" în mijloc...
cum spuneam, salata - şi o sticlă de vino bianco toscan, pentru a ne pregăti papilele în vederea "marelui platou toscan": Capalbio = mare, soare & filme...
prind ultima zi a expoziţiei Klee, de la Complesso del Vittoriano; înăuntru, interzis să vorbeşti pe mobil! Iar asta - incredibil - se întîmplă în Italia...
la ieşirea din muzeu, în aşteptarea Danei, fac cîteva poze...
în drum spre locul de unde luăm nou-înfiinţatul vaporetto care străbate Tibrul; pe podul de peste insula Tiberina, două imagini: un "photo shoot" de nuntă şi - alături - o "trenă" de sticle aruncate, rostogolindu-se steril în vîltoarea stăvilarului...
cu pălăria proaspăt cumpărată pe Via dei Fori Imperiali (10 euro!), pe vaporaşul cu care am mers o "staţie" - pînă la Castel Sant'Angelo...
Dana, pe acelaşi vaporaş, visătoare...
la apus, sub Podul degli Angeli: un bucătar vorbind pe celular... urcăm şi ne-ndreptăm spre Trastevere...
acasă la Claudio (ex-soţul Danei); la televizor, campionatul de fotbal; Giada, cu pălăria mea, care-i stă - cum se vede - mult mai şic...
ar putea fi un vis: dacă-mi apropii un ochi, văd...
pajiştea impasibilă de dincolo de Parco degli Acquedotti (aproape de casa Danei), cu ruinele romane contemplînd, placide, trecerea trenurilor...
30 iunie: ajung la Capalbio...
de pe terasa restaurantului, cît vezi cu ochii, peisaj toscan tipic...
... cu mici case presărate anonim în această mare de frumuseţe...
... alte terase, cu nelipsitul "italiano vero" vorbind (interminabil) "al telefonino"...
... cu rufe puse la uscat de-a lungul zidurilor cetăţii...
... cu uliţe întortocheate, înguste, care dau, pe neaşteptate...
... în piaţete cu scări, păsări şi flori...
... şi unde, printr-o fantă în zidăria medievală, ca-ntr-un trompe l'oeil, vezi valea şi dealurile ce-o înconjoară...
... în timp ce, dincoace de porţi, viaţa celor cîteva trattoria îşi vede de ale ei...
care se "asortează" de minune cu steguleţele colorate ale sponsorilor festivalului...
o Nana acvatică, după cum se poate observa...
sau mai curînd arteziană...
stropind aerul la orice oră din zi sau din noapte...
sau, ca aici, la apus...
pensiunea "agrituristică" în care am stat...
...adică mai multe abitazioni cochete răspîndite pe-acelaşi domeniu...
... cu fîntîni...
... hamace...
... şi o piscină de plastic, improvizată, din care se văd turnurile cetăţii...
... prima collazione în grădină, cu omletă, tartine cu "ţuchine", mezeluri toscane, fructe şi - fireşte - "Corriere della Sera"...
... sau poate serile liniştite, cu pavilioanele "primei colaţiuni" părăsite de clinchetul tacîmurilor şi de treieratul greierilor, cu fiece colţ mai interesant scos din umbră, "restaurat" prin ecleraje muzeale care te conving - încă o dată - că, în Italia, Arta este (a devenit) o comoditate, că a intrat în fibră, că o respiri precum aerul...
intrarea în faimoasa "Giardino dei Tarocchi", extravaganţa semnată Niki de Saint-Phalle...
Elisa (sora Caterinei, prietena Danei) într-o rochie ce pare desprinsă din ceramica saintphalliană...
... arătări stranii & multicolore, printre care se strecoară furnicarul uman (apropo, ştiţi bancul? "Cum se zice, funicular sau furnicular? - La ce?!")
... hublouri prin care vezi... altceva!
... frînturi de oglinzi, prin care te vezi... altcumva; -)
Cum o chema? Am uitat... avea negru sub unghii, dar era fascinantă (prietena lui Tommaso)
pe acoperiş, o italiancă vorbind - fireşte, la celular...
... alături, o rachetă
şi baia "palatului"...
... nişte "Nanas" făcînd baie
şi alături, o "Nana" adevărată!
intrarea într-un fel de peşteră a lui "Nana-Baba"...
eu, încercînd s-o sperii pe Dana (deşi a fost ideea ei!)
gagul vizitei: Dana o vede pe această vizitatoare, crede că s-a aşezat în scaunul-parte a instalaţiei şi aşteaptă să se ridice ca să se aşeze la rîndul ei!;-)
"le Soleil, l'ART, la Vie, la Joie"...
recepţia tradiţională din grădina de la "reşedinţa Ambasadorului", la apus - cu marea sclipind aurie în orizont, pini & platouri, Martini & "Mojito", conversaţie & lume fină
umbra lui Tommaso Mottola, directorul "Capalbio Cinema", în timp ce-l prezenta pe Oliviero Toscani...
Antonioni, invitatul special al ultimei seri (4 iulie) - şi gata!
Încă 2 zile la Roma, unde mai fac cîteva poze, apoi mă-ntorc în ţară:-(((
în grădina bazilicii Sant' Alessio, pe o bancă - vechiul ghid al Romei şi noua pălărie, care deja a "făcut" Capalbioul...
fîntîna de lîngă bancă... am poposit aici, citind vreo 50 de pagini din romanul lui Salvador Dali Chipuri ascunse (apărut la Humanitas), înconjurat de tăcerea picotită a fîntînii, de doi cerşetori bătrîni stînd - la cinci metri unul de altul - pe băncile din apropiere, fără a-şi adresa o vorbă, întrerupţi neaşteptat de ceea ce părea a fi...
... "Turul Italiei" (ipostaziat în doi biciclişti), care poposeşte în grădină pentru a privi... ce?
... probabil, balonul albastru care se ridică, de cîteva ori pe zi, din Villa Borghese - şi pe care-l voi fotografia de aproape... (din păcate, voi pierde poza la descărcare:-( (dar o voi regăsi apoi...)
îl vedeţi? e în spatele meu...
nuntă la Sant'Alessio? Aşa s-ar părea...
un "tablou" natural şi cupola bazilicii Sfîntul Petru, într-o încercare de a reconstitui perspectiva văzută prin gaura cheii din domeniul cavalerilor de Malta (fotografia făcută chiar acolo a fost un fiasco...)
un vechi afiş mussolinian, din mica expoziţie deschisă în grădina de trandafiri de vizavi de Circo Massimo...
