Book Club - august

Cartea iluziilor - Paul Auster (Ed. Polirom, 2004)
Primul rînd: "Toată lumea îl credea mort. În 1988, cînd mi-a..."
Cel despre care se credea că e mort e un actor de film mut, dispărut în plină glorie. Cel care-l descoperă într-un documentar TV e un profesor care şi-a pierdut soţia şi copiii într-un accident aviatic. Văzîndu-l într-o comedie, e pentru prima oară cînd bărbatul, căzut în depresie, rîde; de unde şi ideea - terapeutică - a scrierii unei cărţi despre dispărut. Se pare însă că actorul trăieşte şi vrea să-l întîlnească.
Ultimul cuvînt: roman pasionant al unei întîlniri, dar şi iubiri improbabile, e dovada că, atunci cînd te agăţi de trecut în încercarea iluzorie de a-l explica, nu faci decît să adînceşti şi mai mult misterul...

Viaţa lui Pi - Yann Martel (Ed. Humanitas, 2004)
Primul rînd: "Suferinţa m-a lăsat trist şi abătut."
Pi e un puşti care atunci cînd nu colecţionează religii îşi petrece timpul în grădina zoo a tatălui său. Atunci cînd familia lui trebuie să se mute din India în Canada, cu tot cu animale, vasul se duce la fund, lăsînd loc în barca de salvare doar pentru băiat, o zebră, un urangutan, o hienă şi un tigru.
Ultimul cuvînt: Pi şi tigrul rămîn singurii pasageri ai acestei poveşti miraculoase despre supravieţuire şi credinţă, chiar dacă atunci cînd e pescuit, după 227 de zile de derivă oceanică, eroul e forţat să livreze o poveste convenţională şi credibilă pentru scepticul din noi.

Marfă - Melvin Burgess (Ed. Trei, 2004)
Primul rînd: "Un băiat şi o fată petreceau noaptea împreună pe..."
Amîndoi au 14 ani şi părinţi imposibili, care fie te fac să te simţi inutil, fie nu-nţeleg mesajul piesei lui Cindy Lauper: "O, tată drag, tu ştii că încă eşti cel mai bun pentru mine, dar fetele vor şi ele să se simtă bine." Fuga lor de-acasă şi traiul în comun cu o gaşcă de anarhişti îi antrenează pe panta vertiginoasă a consumului de droguri.
Ultimul cuvînt: narată la persoana I de varii protagonişti ai poveştii, cartea e o versiune adolescentină la Trainspotting, care nu ţine predici, ci observă la rece deriva - motivată? - a unei generaţii.

Privind în soare - Julian Barnes (Ed. Rao, 2004)
Primul rînd: "Iată ce s-a întîmplat. Într-o noapte calmă şi întunecată..."
Cartea începe cu un "miracol dintre cele obişnuite" (un pilot de avion vede cum într-o zi soarele răsare de două ori), continuă cu derularea celor 90 de ani din viaţa unei femei, căsătorită timp de 20 de ani şi rămasă văduvă cu un copil, şi se încheie tot la bordul unui avion, de unde asistăm la un apus de soare. Dincolo de acest rezumat nu foarte tentant, e o carte-poem despre nevoia de a afla răspunsuri la întrebările de zi cu zi.
Ultimul cuvînt: "Moartea? Definitivă. Religia? O absurditate. Sinuciderea? De nepermis."

Trauma - Helene Duffau (Ed. Trei, 2004)
Primul rînd: "Nu ştiu să juisez. Nu ştiu să juisez,..."
...sexual vorbind - asta ca să nu existe dubii despre ce juisare vorbeşte eroina acestui microroman. Nu este însă o lectură sulfuroasă, cum se anunţă: femeia a fost victima unui viol crud, care o lasă infirmă psihic, în imposibilitatea de a mai suporta privirea unei vînzătoare, darămite prezenţa cuiva în apartament.
Ultimul cuvînt: Scrisă cu fraze scurte, reci şi brutale, pe măsura violului iniţial, Trauma e povestea unui "viol colectiv invers" (eroina se culcă cu bărbaţi pe care-i expediază după uz) şi a eşecului acestei răzbunări care se vrea terapeutice.

Femeia nisipurilor - Kobo Abe (Ed. Polirom, 2004)
Primul rînd: "..."
Stephen King ar fi fost probabil mîndru să scrie povestea perversă şi fascinantă a entomologului condamnat să trăiască alături de o femeie într-o groapă care se umple regulat cu nisip. A scris, în schimb, Misery, care mi se pare tributară capodoperei lui Kobo Abe (după care s-a făcut şi un film, tot genial), chit că unii critici o compară pe aceasta din urmă cu Castelul lui Kafka.
Ultimul cuvînt: poate la fel de absurdă, Femeia nisipurilor e străbătută de un soi de teroare senzuală care te atrage precum nisipurile mişcătoare în această stranie alegorie existenţială.

(Articol preluat din Revista Cosmopolitan, august 2004)