Book-club - ianuarie-februarie 2005

Sufocare - Chuck Palahniuk (ed. Polirom, 2004)
Primul rînd: "Dacă vrei să citeşti cartea asta, nu-ţi bate capul."
Chiar aşa: de ce-ai citi povestea jalnică a lui Victor Mancini? Un obsedat sexual care încearcă să-şi trateze boala. Vezi şi: un şarlatan care, cînd nu simulează că se îneacă în restaurante, lucrează pentru a o ţine în spital pe maică-sa. Vezi şi: un suflet torturat de gîndul c-ar putea avea descendenţă divină.
Ultimul cuvînt: "Provocator" nu e cel mai potrivit cuvînt, dar e primul care-ţi vine în minte pentru a descrie această satiră sufocant de inventivă ce-şi croieşte drum prin ruinele întunecate ale Visului American.
Doamna secretar de stat. Memorii - Madeleine Albright (ed. RAO 2004)
Primul rînd: "Nu voiam să se termine."
Aşa încep memoriile primei femei ajunsă secretar de stat al SUA, cu momentul în care trebuie să plece de la Casa Albă după opt ani de guvernare Clinton. "Sper ca biroul să fie curat cînd vei ajunge aici", îi scrie ea lui Colin Powell. Curat nu prea are cum să fie, după toate crizele politice care s-au tranşat şi muşamalizat acolo.
Ultimul cuvînt: Autobiografia e însă "curată" şi ataşantă - tocmai pentru că intră fără mănuşi în culisele vieţii private a autoarei, revelîndu-ne femeia obişnuită dindărătul "colosului" politic.
Paradisul derizoriu - Thierry Bizot (ed. Trei, 2004)
Primul rînd: "Bună ziua."
Directorul de marketing al unei companii multinaţionale nu ştie de ce apelează la psihanalist, dar îşi va petrece pe divan 22 de capitole. Încă din primul, e clar de ce vine acolo: e obsedat de sex şi de micimea organului său, e fascinat de David Bowie, crede că-i o femeie închisă într-un trup de bărbat şi, nu în ultimul rînd, are obsesia de a reuşi.
Ultimul cuvînt: Ambiţia de a accede cu orice preţ într-un paradis ce se dovedeşte un fîs e motorul acestui studiu vitriolant despre manipulare şi putere într-o lume aflată într-o competiţie cu sine însăşi.
Pianista - Elfriede Jelinek (ed. Polirom, 2004)
Primul rînd: "Profesoara de pian Erika Kohut năvăleşte ca o vijelie..."
Datorăm această reeditare premiului Nobel pentru literatură primit în 2004 de scriitoarea austriacă. Pentru cine n-a văzut filmul cu Isabelle Huppert, impactul cărţii va fi nimicitor.
Ultimul cuvînt: De la relaţiile contorsionate ale eroinei cu maică-sa şi cu unul dintre elevii ei şi pînă la puseurile distructive (cartea începe cu un caft memorabil între mamă şi fiică, alunecă pe panta sado-maso şi sfîrşeşte apoteotic cu o auto-înjunghiere), Pianista taie nemilos în carne vie cu lama ascuţită a cuvintelor.
Cartea apocrifelor - Karel Capek (ed. Humanitas, 2004)
Primul rînd: "Istoviţi de o lungă şi plictisitoare dezbatere..."
În 29 de povestiri, Capek dă peste cap tot ceea ştiam despre cîteva dintre cele mai "inatacabile" figuri istorice (de la Prometeu şi Arhimede la Alexandru cel Mare şi cuplul damnat din Verona), iar rezultatul, în mod surprinzător, cade tot în picioare.
Ultimul cuvînt: Din acest unghi, care privilegiază ironia şi accesul la nivelul doi de interpretare al unor cazuri stas, ajungem şi noi să ne întrebăm dacă nu cumva poveştile încremenite de mult în legendă nu-şi găsesc loc în faţă în realitatea actuală.
Regi şi regine pe care i-am cunoscut - Elena Văcărescu (ed. Compania, 2004)
Primul rînd: "Chipul reginei României mi-a luminat întreaga viaţă."
Nu oricine a avut bafta Elenei Văcărescu de a cunoaşte feţele luminate din această carte de "exerciţii de admiraţie". Şi probabil că oricine ar fi fost la fel de extatic să flecărească despre ţoale naţionale cu Regina Alexandra sau să primească de ziua ei jurnalul Reginei Victoria cu dedicaţie.
Ultimul cuvînt: Fără a se limita însă la experienţa întîlnirilor în sine, autoarea e luată de val şi le trece cu o naivitate dezarmantă prin filtrul - delicios de datat - al sensibilităţii ei poetice.