Cu bisturiul în dormitor

Citiți un fragment din această carte.


În timpul vieții, Arthur Schnitzler a fost catalogat adesea drept pornograf, iar compatriotul său, un oarecare Adolf Hitler, i-a înfierat scrierile ca fiind "murdării evreiești". Vienezul a devenit cunoscut prin pozițiile sale contra atitudinii antisemite și abordarea curajoasă a sexualității într-o epocă în care studiile lui Freud încă nu se impuseseră. De altfel, cei doi au mers umăr la umăr în lupta lor de demontare a tabuurilor sexual-sociale ale vremii. O bună parte dintre rezultatele la care a ajuns psihanalistul, au apărut sub formă literară în opera scriitorului, independent de studiile lui Freud. Acesta își mărturisește admirația și invidia prietenească printr-o scrisoare în care-i declara că lui i-au trebui ani buni de muncă și de experiențe ca să obțină aceleași rezultate la care Schnitzler a ajuns prin excepționala sa intuiție. În Paracelsus, Schnitzler dezvoltă cîteva idei pe care Freud le-a lansat în Interpretarea viselor, în povestirea Frau Beate und ihr Son tratează complexul oedipian, iar Fraulein Helse se referă la isterie ca rezultat al presiunii sociale.

Preocupările literare ale lui Schnitzler s-au sprijinit pe studii medicale serioase. Pînă la moartea tatălui său a practicat medicina la spitalul din Viena, devenind apoi medic chirurg privat. Ca și Fridolin, personajul principal din Eyes Wide Shut, Schnitzler a eșuat în cariera medicală, astfel că și-a pus bisturiul în slujba literaturii, de unde și viziunea chirurgicală asupra societății vieneze. În completarea pieselor și nuvelelor sale, Schnitzler a ținut un jurnal începînd cu vîrsta de 17 ani și pînă cu două zile înaintea morții sale. Manuscrisul de aproape 8000 de pagini abundă în descrieri ale multelor sale relații amoroase cu descrieri minuțioase ale comportamentului sexual al multelor sale iubite, inclusiv numărul orgasmelor lor în timpul unuia act sexual. Prin acest voluminos tom, Schnitzler pare un fel de Alfred Kinsey avant la lettre, însemnările sale avînd o importantă valoare documentară.

Arthur Schnitzler și-a început activitatea literară în 1866, colaborînd la mai multe publicații vieneze. Prima schiță o scrie doi ani mai târziu, urmată de prima reprezentație a unei piese, în 1893. Opera lui Schnitzler este marcată în general de un misoginism viguros, punctul de vedere masculin fiind cel dominant, Schnitzler identificîndu-se parțial cu personajele sale, pe care le tratează întotdeauna cu detașare. Tema principală a lucrărilor sale este sexualitatea, cel mai important text în care nu tratează acest subiect fiind Profesor Berhardi, despre un doctor evreu care devine preot catolic. Schnitzler s-a specializat în povestiri scurte și piese într-un act, vienezul imaginîndu-și de-a lungul scrierilor sale, dramatice și novelistice, o multitudine de situații și aspecte care duc la formarea și mai ales la desfacerea legăturilor dintre bărbat și femeie.

Traumnovelle (Nuvela visului) a fost publicat în mai multe numere ale revistei berlineze "Dame" în 1925. În 1926 apare însă și într-un volum de sine stătător. Ceea ce deosebește această lucrare de alte povestiri este finalul, fiind singurul text în care acesta nu reprezintă o catastrofă pentru un personaj, sfîrșitul unei relații sau pur și simplu resemnarea în fața întîmplărilor vieții.

Să trădezi, să înșeli, să minți, să joci comedie în fața lumii întregi, să duci un soi de viață dublă, să fii un tată și soț model și în același timp un libertin. La asta tînjește Fridolin, eroul din Cu ochii larg închiși (titlul românesc al acestei ediții preia titlul filmului realizat de Stanley Kubrick după această nuvelă, n.red.). După o discuție cu soția sa Albertine, Fridolin pornește într-o lungă călătorie care-i oferă posibilitatea de a fi tot ceea ce nu este: un aventurier. Aventura lui este atît de puțin credibilă încît pare un vis. Timp de două nopți la rînd, Fridolin nu doarme decît cîteva ore, astfel că întreg comportamentul său este marcat de lipsa de somn. Percepția asupra lucrurilor este alterată: "Totul devenea ireal, căminul, soția, copilul, meseria lui, ba chiar el însuși."

Fridolin ratează toate posibilitățile de a concretiza actul sexual la care tînjește atît de mult. Pe cine-și dorește să posede i se refuză, iar ce i se oferă nu primește. Marcat de mărturisirile soției sale, Fridolin caută să se lepede de statutul lui de bărbat de 35 de ani, medic practicant, căsătorit, tată al unui copil. După o serie de întîmplări cu substrat erotic (fiica unui pacient îi mărturisește că-l iubește, petrece o oră în compania unei prostituate tinere fără a întreține vreun raport sexual, se simte atras de fiica adolescentă a unui comerciant de costume), Fridolin ajunge prin mijlocirea unui vechi tovarăș de studenție la o reuniune stranie, în care toți participanții poartă măști. Este recunoscut ca fiind un intrus și expulzat după ce o necunoscută declară că se sacrifică pentru el. Ajuns acasă în zori, Albertine îi povestește un vis în care ea asistă fără să intervină la crucificarea lui. Marcat de vis, a doua zi Fridolin reface traseul nopții, încercînd să caute un sens evenimentelor prin care a trecut. Tentațiile nocturne își dezvăluie nu realitatea, căci farmecul lor inițial nu este fals, ci și cealaltă față. O femeie plîngînd încremenită în durere, o copiliță care se prostituează cu binecuvîntarea tatălui, o tîrfă bolnavă și un cadavru rece la morgă. La lumina zilei, misterul erotic se descompune în patologic, imund și morbid. Aceasta este una dintre lecțiile pe care ni le oferă Arthur Schnitzler. Într-un final, Fridolin îi mărturisește Albertinei tot ce i s-a întîmplat, mărturia lui părînd a avea același grad de realitate ca și visul Albertinei. "Acum ne-am trezit, desigur, pentru mult timp", concluzionează femeia în dimineața unei zile noi.

Albertine reprezintă femeia "tipică" a începutului secolului XX. Conform mentalității vremii, era nevoită să se căsătorească fără a cunoaște înainte dragostea fizică. Acum, prin prisma maturității, își resimte căsătoria timpurie și reprimarea impulsurilor sexuale drept o irosire a tinereții sale. Ea încearcă, așadar, să compenseze această renunțare prin visul erotic pe care îl are cu un individ necunoscut. Ea îl face responsabil pe Fridolin pentru faptul că a renunțat să dea curs pornirilor sale sexuale, ceea ce devine evident prin faptul că în vis nu resimte nici un regret pentru faptul că soțul ei este torturat, ba mai mult, se amuză pe seama lui.

Eyes Wide Shut este o operă circulară, care începe și se termină cu o discuție. Dacă prima se finalizează cu replica "Pe viitor, ne vom relata astfel de lucruri", ce-a de-a doua, plasată în film în mod inteligent de Kubrick într-un mall, se sfîrșește cu îndemnul: "Să nu întrebăm niciodată în viitor."

Stanley Kubrick a cumpărat drepturile de ecranizare ale nuvelei în 1968, dar a așteptat timp de douăzeci de ani ca să facă filmul. Din nefericire fost și ultimul din opera cineastului, Kubrick murind cu 8 luni (7 martie 1999) înainte de premiera oficială. Din acest motiv, apariția peliculei a fost așteptată cu mare de interes atît de critici cît și de public (un mare punct de interes fiind, desigur, și anunțatele scene de nuditate). Scenaristul Frederic Raphael și Stanley Kubrick au schimbat locul și timpul acțiunii, din Viena anilor 1900 în New York-ul zilelor noastre și au adăugat două scene importante. Prima cuprinde momentul petrecerii în smoking din debutul filmului, care înlocuiește balul mascat din carte, unde Tom Cruise (în film Dr. Harford, în carte Fridolin) îl ajută pe Ziegler (Sidney Pollack) aflat într-o situație dificilă (o supradoză cauzează coma unei fete în camera lui). În cea de-a doua scenă, aproape de final, același Ziegler încearcă să explice (ori pare să o facă) misterul straniei orgii la care asistase Dr. Harford, cît și soarta femeii necunoscute care se sacrificase pentru el. În rest, filmul urmează exact firul acțiunii concepute de scriitorul și dramaturgul vienez. Harford, gelos pe fantoma unui ofițer de marină, despre care Nicole Kidman (în film Alice, în carte Albertine) îi mărturisise că fantazase și pentru care, într-un anumit moment l-ar fi părăsit fără regrete, nu poate ajunge acasă pînă nu comite răzbunarea sexuală. Dar Harford este un aventurier ineficient, iar răzbunarea lui nu se consumă, deși posibilitățile sînt multiple. Ținîndu-se atît de aproape de Schnitzler, Kubrick oferă poveștii aceeași perspectivă asupra fantazărilor sexuale în interiorul și în afara căsătoriei, cu un plus de meditație pe tema abordării frumuseții feminine care transformă femeia automat într-un obiect sexual.

Oricît de tare ne-am cufunda în iubire, există o parte din noi înșine care tînjește spre altceva. E bine să o conștientizăm, să nu-i negăm existența, dar să nu o zgîndărim. Fiindcă stomacul ei poate măcina toți stîlpii pe care ne sprijinim cînd privim persoana iubită în ochi.