17.05.2006
Arthur Schnitzler
Cu ochii larg închişi
Editura Trei, 2006


Prefaţă de Jean-Lorin Sterian



Citiţi un fragment din această carte.

*****

Cu bisturiul în dormitor

În timpul vieţii, Arthur Schnitzler a fost catalogat adesea drept pornograf, iar compatriotul său, un oarecare Adolf Hitler, i-a înfierat scrierile ca fiind "murdării evreieşti". Vienezul a devenit cunoscut prin poziţiile sale contra atitudinii antisemite şi abordarea curajoasă a sexualităţii într-o epocă în care studiile lui Freud încă nu se impuseseră. De altfel, cei doi au mers umăr la umăr în lupta lor de demontare a tabuurilor sexual-sociale ale vremii. O bună parte dintre rezultatele la care a ajuns psihanalistul, au apărut sub formă literară în opera scriitorului, independent de studiile lui Freud. Acesta îşi mărturiseşte admiraţia şi invidia prietenească printr-o scrisoare în care-i declara că lui i-au trebui ani buni de muncă şi de experienţe ca să obţină aceleaşi rezultate la care Schnitzler a ajuns prin excepţionala sa intuiţie. În Paracelsus, Schnitzler dezvoltă cîteva idei pe care Freud le-a lansat în Interpretarea viselor, în povestirea Frau Beate und ihr Son tratează complexul oedipian, iar Fraulein Helse se referă la isterie ca rezultat al presiunii sociale.

Preocupările literare ale lui Schnitzler s-au sprijinit pe studii medicale serioase. Pînă la moartea tatălui său a practicat medicina la spitalul din Viena, devenind apoi medic chirurg privat. Ca şi Fridolin, personajul principal din Eyes Wide Shut, Schnitzler a eşuat în cariera medicală, astfel că şi-a pus bisturiul în slujba literaturii, de unde şi viziunea chirurgicală asupra societăţii vieneze. În completarea pieselor şi nuvelelor sale, Schnitzler a ţinut un jurnal începînd cu vîrsta de 17 ani şi pînă cu două zile înaintea morţii sale. Manuscrisul de aproape 8000 de pagini abundă în descrieri ale multelor sale relaţii amoroase cu descrieri minuţioase ale comportamentului sexual al multelor sale iubite, inclusiv numărul orgasmelor lor în timpul unuia act sexual. Prin acest voluminos tom, Schnitzler pare un fel de Alfred Kinsey avant la lettre, însemnările sale avînd o importantă valoare documentară.

Arthur Schnitzler şi-a început activitatea literară în 1866, colaborînd la mai multe publicaţii vieneze. Prima schiţă o scrie doi ani mai târziu, urmată de prima reprezentaţie a unei piese, în 1893. Opera lui Schnitzler este marcată în general de un misoginism viguros, punctul de vedere masculin fiind cel dominant, Schnitzler identificîndu-se parţial cu personajele sale, pe care le tratează întotdeauna cu detaşare. Tema principală a lucrărilor sale este sexualitatea, cel mai important text în care nu tratează acest subiect fiind Profesor Berhardi, despre un doctor evreu care devine preot catolic. Schnitzler s-a specializat în povestiri scurte şi piese într-un act, vienezul imaginîndu-şi de-a lungul scrierilor sale, dramatice şi novelistice, o multitudine de situaţii şi aspecte care duc la formarea şi mai ales la desfacerea legăturilor dintre bărbat şi femeie.

Traumnovelle (Nuvela visului) a fost publicat în mai multe numere ale revistei berlineze "Dame" în 1925. În 1926 apare însă şi într-un volum de sine stătător. Ceea ce deosebeşte această lucrare de alte povestiri este finalul, fiind singurul text în care acesta nu reprezintă o catastrofă pentru un personaj, sfîrşitul unei relaţii sau pur şi simplu resemnarea în faţa întîmplărilor vieţii.

Să trădezi, să înşeli, să minţi, să joci comedie în faţa lumii întregi, să duci un soi de viaţă dublă, să fii un tată şi soţ model şi în acelaşi timp un libertin. La asta tînjeşte Fridolin, eroul din Cu ochii larg închişi (titlul românesc al acestei ediţii preia titlul filmului realizat de Stanley Kubrick după această nuvelă, n.red.). După o discuţie cu soţia sa Albertine, Fridolin porneşte într-o lungă călătorie care-i oferă posibilitatea de a fi tot ceea ce nu este: un aventurier. Aventura lui este atît de puţin credibilă încît pare un vis. Timp de două nopţi la rînd, Fridolin nu doarme decît cîteva ore, astfel că întreg comportamentul său este marcat de lipsa de somn. Percepţia asupra lucrurilor este alterată: "Totul devenea ireal, căminul, soţia, copilul, meseria lui, ba chiar el însuşi."

Fridolin ratează toate posibilităţile de a concretiza actul sexual la care tînjeşte atît de mult. Pe cine-şi doreşte să posede i se refuză, iar ce i se oferă nu primeşte. Marcat de mărturisirile soţiei sale, Fridolin caută să se lepede de statutul lui de bărbat de 35 de ani, medic practicant, căsătorit, tată al unui copil. După o serie de întîmplări cu substrat erotic (fiica unui pacient îi mărturiseşte că-l iubeşte, petrece o oră în compania unei prostituate tinere fără a întreţine vreun raport sexual, se simte atras de fiica adolescentă a unui comerciant de costume), Fridolin ajunge prin mijlocirea unui vechi tovarăş de studenţie la o reuniune stranie, în care toţi participanţii poartă măşti. Este recunoscut ca fiind un intrus şi expulzat după ce o necunoscută declară că se sacrifică pentru el. Ajuns acasă în zori, Albertine îi povesteşte un vis în care ea asistă fără să intervină la crucificarea lui. Marcat de vis, a doua zi Fridolin reface traseul nopţii, încercînd să caute un sens evenimentelor prin care a trecut. Tentaţiile nocturne îşi dezvăluie nu realitatea, căci farmecul lor iniţial nu este fals, ci şi cealaltă faţă. O femeie plîngînd încremenită în durere, o copiliţă care se prostituează cu binecuvîntarea tatălui, o tîrfă bolnavă şi un cadavru rece la morgă. La lumina zilei, misterul erotic se descompune în patologic, imund şi morbid. Aceasta este una dintre lecţiile pe care ni le oferă Arthur Schnitzler. Într-un final, Fridolin îi mărturiseşte Albertinei tot ce i s-a întîmplat, mărturia lui părînd a avea acelaşi grad de realitate ca şi visul Albertinei. "Acum ne-am trezit, desigur, pentru mult timp", concluzionează femeia în dimineaţa unei zile noi.

Albertine reprezintă femeia "tipică" a începutului secolului XX. Conform mentalităţii vremii, era nevoită să se căsătorească fără a cunoaşte înainte dragostea fizică. Acum, prin prisma maturităţii, îşi resimte căsătoria timpurie şi reprimarea impulsurilor sexuale drept o irosire a tinereţii sale. Ea încearcă, aşadar, să compenseze această renunţare prin visul erotic pe care îl are cu un individ necunoscut. Ea îl face responsabil pe Fridolin pentru faptul că a renunţat să dea curs pornirilor sale sexuale, ceea ce devine evident prin faptul că în vis nu resimte nici un regret pentru faptul că soţul ei este torturat, ba mai mult, se amuză pe seama lui.

Eyes Wide Shut este o operă circulară, care începe şi se termină cu o discuţie. Dacă prima se finalizează cu replica "Pe viitor, ne vom relata astfel de lucruri", ce-a de-a doua, plasată în film în mod inteligent de Kubrick într-un mall, se sfîrşeşte cu îndemnul: "Să nu întrebăm niciodată în viitor."

Stanley Kubrick a cumpărat drepturile de ecranizare ale nuvelei în 1968, dar a aşteptat timp de douăzeci de ani ca să facă filmul. Din nefericire fost şi ultimul din opera cineastului, Kubrick murind cu 8 luni (7 martie 1999) înainte de premiera oficială. Din acest motiv, apariţia peliculei a fost aşteptată cu mare de interes atît de critici cît şi de public (un mare punct de interes fiind, desigur, şi anunţatele scene de nuditate). Scenaristul Frederic Raphael şi Stanley Kubrick au schimbat locul şi timpul acţiunii, din Viena anilor 1900 în New York-ul zilelor noastre şi au adăugat două scene importante. Prima cuprinde momentul petrecerii în smoking din debutul filmului, care înlocuieşte balul mascat din carte, unde Tom Cruise (în film Dr. Harford, în carte Fridolin) îl ajută pe Ziegler (Sidney Pollack) aflat într-o situaţie dificilă (o supradoză cauzează coma unei fete în camera lui). În cea de-a doua scenă, aproape de final, acelaşi Ziegler încearcă să explice (ori pare să o facă) misterul straniei orgii la care asistase Dr. Hartford, cît şi soarta femeii necunoscute care se sacrificase pentru el. În rest, filmul urmează exact firul acţiunii concepute de scriitorul şi dramaturgul vienez. Hartford, gelos pe fantoma unui ofiţer de marină, despre care Nicole Kidman (în film Alice, în carte Albertine) îi mărturisise că fantazase şi pentru care, într-un anumit moment l-ar fi părăsit fără regrete, nu poate ajunge acasă pînă nu comite răzbunarea sexuală. Dar Hartford este un aventurier ineficient, iar răzbunarea lui nu se consumă, deşi posibilităţile sînt multiple. Ţinîndu-se atît de aproape de Schnitzler, Kubrick oferă poveştii aceeaşi perspectivă asupra fantazărilor sexuale în interiorul şi în afara căsătoriei, cu un plus de meditaţie pe tema abordării frumuseţii feminine care transformă femeia automat într-un obiect sexual.

Oricît de tare ne-am cufunda în iubire, există o parte din noi înşine care tînjeşte spre altceva. E bine să o conştientizăm, să nu-i negăm existenţa, dar să nu o zgîndărim. Fiindcă stomacul ei poate măcina toţi stîlpii pe care ne sprijinim cînd privim persoana iubită în ochi.

0 comentarii

Publicitate

Sus