Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Fragmentarium

De ce fierbe copilul în mămăligă


Aglaja Veteranyi, traducere de Nora Iuga

07.05.2003
Editura Polirom
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Aglaja Veteranyi
De ce fierbe copilul în mămăligă
Editura Polirom, 2003

traducere de Nora Iuga


 
Citiţi impresii despre această carte.
Citiţi un interviu cu Aglaja Veteranyi.
Citiţi o cronică la această carte.
Ascultaţi două melodii din spectacolul de la Teatrul Odeon.
Vizualizaţi albumul de desene al Anei Ruxandra Ilfoveanu inspirate de această carte.
Citiţi o cronică semnată de Gelu Vlaşin despre Nora Iuga, traducătoarea cărţii.

Fragment

Sînt foarte curată.

Mama trebuie să-mi încălzească în fiecare zi apa pe primus ca să mă pot spăla. Am moştenit asta de la mătuşa.
Româncele sînt pline de temperament şi curate, spune mama.
Dar ei nu-i place să se spele atît de mult ca mătuşii mele şi mie.
Preferă să facă baie. De cele mai multe ori nu avem cadă de baie.
Dacă te uzi zilnic, te prinde curentul şi înnebuneşti, spune mama.
Ea trebuie să fie foarte atentă, pentru că trebuie să-şi umezească părul înainte de fiecare reprezentaţie.
Prin umezire devine mai rezistent, părul uscat se rupe. Asta nu trebuie să afle nimeni.

Înainte de reprezentaţie trebuie să fac linişte.
Cu o oră înainte începem pregătirile:

1. Fierbem apa. Mama îşi spală părul doar cu apă de ploaie. Avem mereu rezervă de apă de ploaie.
2. Mama se apleacă peste un lighean, iar mătuşa îi toarnă apă caldă pe cap.
3. Mama se piaptănă cu capul în jos, pînă cînd îşi împarte părul cît mai egal. Fiecare neregularitate smulge şuviţe de păr. Asta nu trebuie să se întîmple pentru nimic în lume!
4. Tata îi îngroaşă părul cu o bucată de piele umedă şi mătuşa i-l leagă cu o bandă de gumă rotundă.
5. Mama se ridică.

Toţi paşii sînt făcuţi cu schimbul de tata şi de mătuşa mea.
Mai mult nu am voie să spun.

Sora mea pîndea afară, ca nu cumva să se apropie cineva de vagonul nostru şi să mă observe.
Iar eu trebuie să stau cuminte lîngă mama, ca să nu-şi facă griji pentru mine.

GRIJILE SLĂBESC PĂRUL.

****

După reprezentaţie, părul se va desface din nou, iar pielea capului va fi fricţionată cu un suc de vitamine. Asta fac eu.
La sfîrşit, mama îşi apleacă capul şi se piaptănă.
La pieptănat, foloseşte mereu un pieptene special din Elveţia.

Pe urmă numără firele căzute.
Asta e foarte important.
Ele demonstrează cum a decurs numărul, dacă mama are destule vitamine şi dacă nu e prea grasă.

DUPĂ FIRELE DE PĂR CĂZUTE PUTEM APRECIA PERICOLUL.

****

Nimeni nu trebuie să ştie cît de lung este părul mamei, altfel ne copiază numărul şi atunci nu mai avem de lucru şi o să fim nevoiţi să ne întoarcem în ţară. Din cauza asta mama poartă tot timpul un batic pe cap sau o perucă.
Repetăm în pădure, în loc să repetăm la circ.
Mama atîrnă de păr de un copac, mătuşa îi aruncă măciucile şi face o piruetă. Uneori sora mea stă într-un picior pe capul tatei şi jonglează cu mama, în timp ce eu repet pe pămînt şpagatul. Sînt aşa de mobilă, încît aş putea să apar în spectacol ca femeia-şarpe. Mai tîrziu, vreau să am un număr propriu. Dar mama nici nu vrea să audă de asta. Trebuie să apărem mereu împreună, ca directorul circului să plătească pentru toţi drumul şi hotelul.
Trebuie să plătească drumul şi pentru cîinele nostru, Boxi, care apare într-un număr cu tata, poartă o rochiţă cu paiete, fumează şi face pipi în joben.
Tata o să-l înveţe pe Boxi să cînte.

****

Parada de bun rămas la circ, cu muzică de fanfară, este aproape la fel de rea ca operaţia mea de apendicită. În fiecare oraş e la fel. Toţi artiştii stau într-un rînd sau în cerc şi fac cu mîna. Ţi se face ruşine!
Dacă directorul circului nu ţine morţiş să apar şi eu la sfîrşit, mă închid în vagonul în care locuim şi deschid radioul ca să nu aud bătăile în tobă.

****

TATA E MIC CA UN SCAUN.

****

Tata e aşa de celebru ca preşedintele Americii, e clovn şi acrobat şi bandit.
Înainte de reprezentaţie stă mereu la barul circului şi vorbeşte cu persoane importante şi face afaceri.
Lipeşte fotografii de-ale noastre pe ecranul televizorului.
Pe urmă fotografiază televizorul.
Aici sîntem noi, le spune persoanelor importante, am apărut de multe ori la televizor!
Cîteodată se bate cu alţi bărbaţi.
Sau o bate pe mama şi-i ciopîrţeşte costumele cu briciul şi-i spune: Azi îţi dau drumul să cazi din cupolă!

TATA E LA FEL DE BĂTRÎN CA BUNICUL, DAR NU CRED CĂ-ŞI DĂ SEAMA.

De cînd am plecat de acasă, tata a devenit şi director de film. Merge tot timpul cu o cameră de filmat şi filmează împrejurimea. Aproape toţi banii noştri îi cheltuieşte pe asta.
Şi pe noi ne-a filmat şi chiar şi păpuşile mele.
Odată mama trebuia să-l împuşte pe tata din gelozie, să-şi ducă mîinile la ochi şi să strige: AJUTOR! NU! AJUTOR!
Asta dădea foarte bine, dar pe tata l-a apucat totuşi furia, pentru că mama izbucnea din cînd în cînd în rîs.
În Africa, tata a închiriat special cîţiva oameni goi din junglă care trebuiau să mă violeze. În alt film mi-a pus un şarpe de gumă pe piept, trebuia să strig, el apărea dintr-un tufiş, omora şarpele şi mă salva.
Odată a vrut să se lase spînzurat de un cearceaf pe care îl legase de fereastra unui tren în mers. Cum mama se codea să-l filmeze, a ieşit cu bătaie. Tata s-a năpustit asupra mamei. Ea striga.
L-am lovit pe tata. S-a întors şi trosc!
Obrazul meu se umflase ca un aluat de pîine şi mama a trebuit să mă ducă la doctor în oraşul vecin.
La tata bătaia e la ordinea zilei. În ţara din care vine e ceva obişnuit.
În filmele tatei, el vorbeşte uneori în limba lui maternă, mama şi cu mine avem roluri mute. Sau trebuie să strigăm: AJUTOR!

****

În Africa, am locuit un an întreg în tren.
Împărţeam compartimentul cu mătuşa şi sora mea.
Mătuşa atîrna peste tot fotografii cu Sophia Loren şi alte femei şi bărbaţi frumoşi. Toţi erau foarte celebri.
Şi eu am să devin celebră.

ÎN STRĂINĂTATE POŢI SĂ DEVII CELEBRU FĂRĂ SĂ FII ÎN PARTIDUL DICTATORULUI.

Ascultam zi şi noapte cîntecele lui Elvis Presley. El atîrna în tot compartimentul.
Mătuşa mea e îndrăgostită de Elvis Presley. Roşeşte cînd cîntă el.
Cu toate că Africa se află în străinătate, există şi acolo oameni la fel de săraci ca în România.
Ei sînt negri.
În Africa, cei săraci trebuie să stea la circ într-un sector separat şi totuşi să plătească preţul întreg.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer