Scrisoare către un tânăr cititor

Citiţi un fragment din acest volum





M-ai rugat să-ţi spun dacă merită să cumperi noua carte a lui Vargas Llosa. Sigur că merită. Orica carte a lui merită. Un scriitor mare este interesant chiar şi în cărţile lui slabe. Dar nu aceasta este situaţia în cazul de faţă, cartea fiind o lectură incitantă.

Îţi aminteşti, sper, Lecţia de anatomie a doctorului Tulp. Pe mine m-a obsedat multă vreme. Gîturile acelea lungi, capetele ca nişte broscoi pe nuferii gulerelor albe, feţele mirate, pălăria înaltă a doctorului. Scrisori către un tînăr romancier este lecţia de anatomie a doctorului Vargas Llosa. O vei citi şi te vei vedea pe tine însuţi acolo, cu gîtul întins, urmărindu-i bisturiul care taie adînc în carnea ficţiunii, expunîndu-i organele interne.

Vei întîlni în această carte o idee pe care autorul a reluat-o de cîteva ori în cărţile sale, şi anume că scrisul este o formă de libertate. Vargas Llosa citează la tot pasul din alţi scriitori pentru a-şi susţine ideile. Vreau să-ţi amintesc două mărturii recente, despre care scriitorul peruvian nu avea cum să ştie. Prima este din eseul La ce să te mai oboseşti al lui Jonathan Franzen, inclus în recentul volum Cum să fii singur: "unul dintre motivele pentru care sunt scriitor este că autoritatea mă stînjeneşte". Cealaltă, aparţinîndu-i lui Traian T. Coşovei, a apărut în Ziua Literară: "Eu m-am făcut scriitor ca să fiu liber".

Sigur, nu există nici un tînăr romancier care să-i fi scris lui Vargas Llosa. Sau poate că au fost prea mulţi. Ceea ce vroiam să spun este că el nu-i scrie unui anume tînăr romancier, totul este o ficţiune. Dar să nu uităm că literatura de orice gen atunci cînd este bună este ficţiune. Iar ficţiunea, spune scriitorul, este o minciună care acoperă un adevăr adînc, o viaţă nu aşa cum a fost ci cum oamenii unei epoci ar fi vrut să trăiască dar nu au făcut-o şi atunci a trebuit să o inventeze.

Nu-ţi voi da detalii despre mecanica romanului, aşa cum o vede Vargas Llosa. El însuşi spune că preferă cititul unei disecţii, şi o să fac şi eu tot aşa. Nu mă pot abţine însă să-ţi transcriu delicioasa povestire Dinozaurul a scriitorului guatemalez Augusto Monterroso, pe care Vargas Llosa o citează de nenumărate ori.

Cînd s-a trezit dinozaurul era tot acolo.

Pe curînd,

PS: Vargas Llosa dă la un moment dat un exemplu de anastrofă. Traducătoarea americană a preferat unei traduceri a textului original, din prima eglogă a lui Góngora, Sonetul 116 al lui Shakespeare. Nu uita să-mi scrii ce soluţie a ales traducătorul român.