Această carte, a douăsprezecea despre Enescu a autorului, are mai multe elemente care o particularizează, pe lângă cele care se impun de la prima vedere: aspectul grafic luxos, hârtia de calitate, reproducerile fotografiilor de mare fidelitate, paginaţia elegantă sau ediţia bilingvă (română-engleză). Se pare că atunci când există bani - şi în acest caz au existat, volumul fiind editat cu sprijinul Guvernului României - ştim să realizăm produse culturale de calitate, această carte fiind un exemplu (cum un contraexemplu poate fi considerat spotul video ce a rulat la sfârşitul lunii august pe canalul Euronews, care în afara unei muzici alese neinspirat (mult prea sumbră), nu-l lămureşte deloc pe eventualul meloman european de ce, când şi ce ar avea de câştigat dacă ar veni la Bucureşti la Festivalul Internaţional "George Enescu").
Dintre cărţile lui Viorel Cosma despre Enescu, publicate în română, engleză, franceză, germană, rusă şi japoneză din 1974 până în prezent, trei apar chiar în acest an, celelalte fiind George Enescu în memoria timpului. Memorii, amintiri, însemnări (Editura Casa Radio) şi George Enescu - Scrisori, Volumul 3. Tot în această perioadă Editura Fundaţiei Pro va scoate pe piaţă încă o carte despre Enescu, semnată de Valeriu Râpeanu.
Dintre atuurile volumului George Enescu - un portret lexicografic menţionăm faptul că în această carte Viorel Cosma include pentru prima oară catalogul complet al operei enesciene, toate distincţiile primite de acesta şi (foarte util pentru simplul iubitor de muzică) discografia completă, la nivel internaţional. Fotografiile sunt preluate din mai multe colecţii, iar cele cinci capitole care urmăresc cele cinci laturi ale personalităţi artistice enesciene sunt formulate extrem de sintetic şi sunt actualizate ca informaţie. Iar faptul că este vorba despre un volum bilingv, îl face atrăgător şi pentru sutele de muzicieni străini care vor veni la Bucureşti în septembrie, sau pentru eventualul public care nu vorbeşte limba română dar ar fi, poate, curios să afle mai multe despre un muzician al cărui nume are o asemenea rezonanţă cel puţin pentru conaţionalii săi.
Cu permisiunea autorului, publicăm aici în premieră un fragment din capitolul Muzicianul enciclopedist, relevant pentru stilul lucrării, dar şi pentru portretul celui căruia luna septembrie 2003 îi rezervă la Bucureşti aproape trei săptămâni de sărbătoare muzicală.
"Ca să poţi contura personalitatea polivalentă a lui Georeg Enescu, statura renascentistă a acestui creator singular, rătăcit parcă într-o societate contemporană care refuză asemenea genii ce nu mai aparţin nici unui popor, nici unei şcoli muzicale, nici unui stil artistic, nici unei estetici consacrate de filosofia culturii, trebuie să ai forţa - cum bine observa Contele de Saint-Aulaire - să-ţi înmoi peniţa în fulger, eclipsă şi rouă. "Era un om al altor vremi - mărturisea poetul francez Alfred de Musset; cunoştea plăcerile şi prefera singurătatea. Ştia cât de înşelătoare sunt iluziile şi totuşi le preţuia mai mult decât realitatea".
(Enescu scriind)
Surprinzătoarea polivalenţă a lui George Enescu a fost imediat recunoscută de la primii paşi în muzică. La Viena, critica muzicală l-a socotit "un Mozart român", fiindcă stăpânea vioara şi pianul cu o maturitate şi o virtuozitatea neverosimile pentru un copil. La Paris, tânărul artist şi-a uimit profesorii, colegii şi criticii muzicali. "El a suferit tocmai de pe urma precocităţii şi excesului darurilor sale - scria criticul muzical francez Bernard Gavoty în prefaţa Amintirilor lui George Enescu (1955). La 13 ani cânta la fel de strălucit la vioară, ca şi la pian, şi era autorul mai multor Uverturi; la 16 ani a compus Poema Română, care din păcate (!) a avut un imens succes, fapt ce i-a neliniştit în mare măsură pe dascălii săi: "Dacă un elev ajunge să-şi întreacă profesorii, atunci unde ajungem ?" Şi aceasta, pentru simplul motiv - concluziona Bernard Gavoty - că "talentul se cultivă, dar geniul nelinişteşte !"
Capitolul continuă susţinând ideea de plurivalenţă a geniului enescian, ierarhizarea menirilor sale muzicale fiind expusă foarte clar chiar de muzician: "În lumea muzicii - obişnuia acum să afirme - eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor. Cel mai mult preţuiesc darul de a compune muzică şi nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare". Vom putea să ne convingem singuri de aceasta la actuala ediţie a festivalului, în programul celor 13 zile de concerte fiind incluse nu mai puţin de 26 de lucrări enesciene, în variate versiuni interpretative.
(Enescu cu David Oistrach)
PS: Citiţi un fragment din această carte