Povestea lui Theophil Magus

Citiţi o cronică semnată de Vladimir Tismăneanu a acestei cărţi.





Am ajuns în faţa lui Dumnezeu şi i-am cerut:
- Doamne, te rog fă-mă scriitor!
Dumnezeu a murmurat:
"... fă-mă scriitor..." apoi clar şi concis:
- De ce? Dezvoltă!

Nu ezit. Nu te joci cu Dumnezeu.
Desenez un cerc cu adevărat mare. Înăuntrul lui desenez un trandafir cu opt petale rotunde, perfecte, care se ating una pe alta.
Şi în fiecare dintre ele scriu cinci poveşti cu iuţeală şi sânge rece.
Sunt poveşti despre tot felul de oameni şi despre întrebările care îi copleşesc.
Dar şi poveşti despre sfinţi şi copii, despre oameni bătrâni şi singurătatea lor, despre Edgar Allan Poe şi Mahatma Gandhi, despre tigrii, urşi, vulpi, ciori şi vulturi.
Despre Isus Christos şi lumea lui Lazăr, despre jurnalişti şi vrăjitoare, despre băştinaşii americani şi despre Buddha.
Despre un profesor de matematică şi un erou naţional, despre cum să îţi faci o bibliotecă, despre cum un scriitor-ermit şi un critic-călugăr alungă iarna, despre a rupe pisica în două.
Despre Moise şi Moarte, despre perfectul Anonim şi scara lui Iacob.
Despre un pitic înţelept şi un ţăran din Zona Crepusculară, despre Toma Necredinciosul Apostolul, despre Rabini şi Itzicii lor, despre... toate lucrurile.
Un talmeş-balmeş veritabil, şi totuşi cu grijă structurat, despre Dumnezeu şi despre lume.
În fiecare dintre cele opt petale desenez o cheie pentru fiecare ciclu de cinci poveşti. Par a fi cele opt drumuri secrete către Porţile Raiului.

Apoi mă aşez repede în vârful cercului, cu adevărat mare, format de cele 40 de poveşti, şi îi spun lui Dumnezeu:
- Iată, Doamne.
Dumnezeu se uită atent. Pare a zâmbi. Păşeşte încet, la întâmplare, prin lumea trandafirului meu.
Apoi se opreşte alături de mine în vârful cercului. Mormăie ceva. În cele din urmă, spune sever:
- Aceasta nu este o glumă!

Iar eu mă simt complet nelalocul meu şi şoptesc:
- Dar, Doamne, cum altfel aş putea spune Povestea?
- Bine. Te fac scriitor! mă întrerupe Dumnezeu.

Mă simt şi mai rău dar totuşi îndrăznesc să întreb:
- Şi cine mă va citi, Doamne?
- Eu! Dar numai dacă te ajuţi tu, pe tine însuţi - înţelegi?

Înţeleg dar pretind că nu înţeleg.
Dumnezeu tună:
- Sunt Cine sunt! Trebuie să te ajuţi pe tine însuţi!

***

Asta a fost tot.
Mi-am strâns poveştile într-o carte.
Apoi mi-am găsit un editor.
Şi acum îmi anunţ cititorii.
Trebuie să îi fac pe plac lui Dumnezeu.

(de Theophil Magus)