Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Scene veneţiene


Luminiţa Roşca

14.11.2011
Adevărul literar şi artistic, noiembrie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Dincolo de frumuseţea oraşului dintre ape, de palatele cu ziduri cenuşii, mirosind a mucegai, sunt straturile de istorie pe care aproape le poţi atinge. Am descoperit Veneţia la maturitate. Cred că de aceea încântarea şi magia au fost atât de profunde.

Ca pentru mulţi din generaţia mea, a călători a însemnat unul dintre visurile neîmplinite ale tinereţii noastre trăite în comunism. Aşa că am descoperit Veneţia la maturitate. Cred că de aceea încântarea, magia, sentimentul de neimaginat  au fost atât de profunde.

M-am întrebat de ce Veneţia este un loc atât de special, în care mă întorc oricând cu aceeaşi bucurie? Dincolo de frumuseţea oraşului dintre ape, de lumina ivită din îngemănarea soarelui cu apa, de senzaţia unică a timpului care stă în loc, de palatele cu ziduri cenuşii, mirosind a mucegai, sunt straturile de istorie pe care aproape le poţi atinge.

Aici, mai mult decât oriunde în Europa. În Veneţia, Basilica San Marco, modelată după Sf. Apostoli din Constantinopol, cu cele cinci domuri strălucind în soare, cu mozaicurile care ilustrează scene din Vechiul Testament ce aproape-ţi taie răsuflarea, ascunde o poveste de necrezut.

Pentru că aveau nevoie de un patron al Veneţiei, în anul 828, negustorii veneţieni au furat rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Marcu din Alexandria, pe care le-au adus din Egipt în cea mai mare taină. Într-un superb amestec de sacru cu profan, gestul a fost justificat ca fiind împlinirea ultimei dorinţe a evanghelistului. 

Aventurile lui Marco Polo

Basilica reţine şi imaginea lui Vivaldi părăsind grăbit altarul, îndreptându-se spre sacristie pentru a-şi nota o temă nouă pentru o fugă. Apoi se întoarce pentru a termina slujba. Suntem în 1703, iar Antonio Vivaldi fusese proaspăt hirotonisit preot, era violonist la Capela ducală de la San Marco şi era pe cale să devină cel mai important muzician al Veneţiei.

I calli din Veneţia păstrează amprentele oamenilor care au făcut să fie atât  de admirată şi de preţuită. În Campo S. Bartolomeo am dat peste monumentul închinat lui Carlo Goldoni, creatorul comediei italiene moderne. Scotocind prin documentarul de călătorie, am găsit o relatare despre colaborarea dintre Vivaldi şi Carlo Goldoni la Bottega del Caffe, celebrul Vivaldi fiind onorat să colaboreze cu tânărul dramaturg poet. De urmele unui alt celebru veneţian dai imediat lângă Podul Rialto, unde te poţi odihni: în casa lui Marco Polo sunt astăzi un hostel şi o pizzerie.

Ca multe dintre istoriile Veneţiei, aventurile lui Marco Polo pe Drumul Mătăsii spre China ascund şi ele un secret: a fost sau nu a fost Marco Polo cu adevărat în călătorie? Sau povestirile sunt pură ficţiune? Unii spun că extraordinarul jurnal de aventuri este doar rezultatul imaginaţiei bogate a unui mare aventurier.
 


Insulele lagunei

Veneţia înseamnă şi călătorii minunate în insulele lagunei: San Michele, Murano, Burano, Mazzorbo, Torcello, Lido, La Giudecca, San Giorgio Maggiore, San Servola.  

Ajung într-o zi fierbinte de vară în micul sat de pescari Burano. La debarcader, femei de toate vârstele vând broderii, spre deliciul turiştilor. Nimic nu mai seamănă cu Veneţia pe care am părăsit-o cu puţin timp înainte. Avansez în insulă şi o imagine de basm mă înconjoară: case viu colorate, roşii, galbene, verzi, portocalii, violet strălucesc în soare de-a lungul canalelor înguste; pieţe miniaturale ornate cu leandri, muşcate şi plante exotice. Prin colţuri, moţăie pisici leneşe.

Fotografiem vreo cinci exemplare superbe. Pe cheiul canalelor, magazine, cafenele şi mici restaurante. Aici totul este miniatural. Marea tiveşte malurile insulei ca o broderie alb-albastră. Fotografiile pe care le facem arhivează detalii. Tabloul îl păstrez intact în memorie.

Momente de reverie

Vaporetto te lasă pe chei la Murano, insula sticlarilor. Intru în magazinele care vând obiecte din sticlă de Murano. Se spune că roşul de Murano e inegalabil. Ajung şi la atelierele unde echipele de sticlari fac demonstraţii pentru public.

Spectacolul e complet: flăcări mânuite cu îndemânare, pentru ca din pasta frământată să iasă forme neaşteptate. Cea mai spectaculoasă demonstraţie mi s-a părut realizarea unui vas ornat cu putti. Deşi actuale, imaginile par din alte timpuri. Din acele timpuri când meşteşugul veneţian al sticlăriei aducea meşterului sticlar însemne nobiliare şi privilegiul de a fi trecut în Cartea de Aur a insulei. 

O vacanţă veneţiană te obligă la momente de reverie, e raţiunea de a exista a Veneţiei. Apusul în Insula San Giorgio Maggiore, vederea panoramică din turnul Bisericii San Giorgio a lagunei înroşite de soarele în declin, dangătele clopotelor atacând în forţă: un tablou de neuitat.
 


La Veneţia cu Luminiţa Roşca

Luminiţa Roşca este doctor în filologie al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. În prezent este conferenţiar universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti. Autoare a numeroase studii de specialitate în reviste ştiinţifice din ţară şi în volume internaţionale, este recunoscută şi apreciată ca specialist în Ştiinţele Comunicării.

A publicat lucrări în domeniul Ştiinţelor Comunicării, unele considerate de pionierat: Formarea identităţii profesionale a jurnaliştilor (ediţia a doua, 2010, Bucureşti, Tritonic, 2000, Iaşi, Polirom, ediţia întâi),  Mecanisme ale propagandei în discursul de informare. Presa anilor 1985-1995 (Iaşi, Polirom, 2006),  Producţia textului jurnalistic (Iaşi, Polirom, 2000).

Nu rataţi!

Galleria dell'Accademia. Dacă aveţi timp mai mult la dispoziţie, nu rataţi Galleria dell'Accademia pentru a vă delecta cu minunatele colecţii de artă veneţiană, cele mai bogate din lume. 

Colecţia Peggy Guggenheim. Palazzo Venier di Léoni de pe Canal Grande adăposteşte Colecţia Peggy Guggenheim, care conţine o serie de lucrări de pictură şi sculptură moderne, într-un cadru sofisticat. M-au impresionat palatul, grădina şi câteva lucrări de pictură modernă. Peggy Guggenheim a fost nepoata lui Simon Guggenheim.  

Burano. Plimbarea în insula de turtă dulce, cum îi spun eu, Burano, o veţi păstra multă vreme în amintire. Burano se află la o distanţă de aproximativ 8 kilometri de Veneţia, la 40 de minute cu vaporaşul. Insula este situată într-un mic estuar, învecinându-se cu Torcello, la nord, şi cu Mazzorbo, spre nord-vest.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer