Am citit-o pentru a patra oară în noaptea trecută. De cele mai multe ori, citesc cu voce tare şi prima dată a trebuit să mă opresc de mai multe ori. E un exerciţiu grozav să-ţi auzi tonul vocii modificat, oricâtă rezistenţă ai opune. Povestea e uimitor de simplă şi surpinzător de adevărată.
Faceţi asta. Citiţi East Wind, de Julian Barnes cu voce tare. De tăcut, puteţi să tăceţi şi după.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Pošlapali břeh / Čekání na ráno, Mihaela Iancu, přeložila: Jarmila HorákováHaos (V), Mihaela Iancu(Fractură în) Haos (IV), Mihaela IancuHaos (III), Mihaela IancuHaos (II), Mihaela IancuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemBalansEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvintelePovești la ibricPublicitate