au trecut nişte ani şi, acum, suntem liberi 12 luni din an., liberi să facem ce vrem., liberi să ne asumăm bucuriile şi responsabili să ne vedem eşecurile. liberi. cei mai fericiţi dintre noi realizează asta. în 2010, nu am fost în nici o tabără, n-am avut timp să joc ascunsa sau flori, fete sau băieţi în faţa blocului, n-am fost la ţară., am fost o dată la mare, într-o duminică., am fost plecată de trei ori peste graniţă, la training-uri. personale, deci în concediu. în concediu, deci, cred unii, să mă odihnesc. parţial, zic eu. libertatea îmi impune să construiesc picioarele pe care stau., adică să doresc să mă îmbunătăţesc continuu. libertatea îmi bagă mîna în buzunar şi rînjeşte cinic diferenţiind dintre oameni pe aceia care ştiu să se concentreze pe ce e important. şi să aibă puterea să spună nu. sau să spună da., am fost la filme., am fost dată afară de la job., am deschis o mică firmă, am plătit impozite, prea mari, cred eu., am primit o ofertă de la un alt angajator şi am acceptat-o., am fost la şcoală., am fost exmatriculată şi apoi am dat din nou examen la doctorat (pentru că nu am depus un referat la timp, deci pentru că nu am fost responsabilă)., m-am frămîntat crezînd că am eşuat, pentru prima oară în viaţă. şi m-am îndoit de mine., am descurajat., m-am spovedit., m-am împărtăşit., am greşit din nou., am scris cîte ceva, am mers la cenacluri., m-am îndrăgostit., m-am dezîndrăgostit şi bine am făcut., am cîştigat nişte bani dintr-un proiect vîndut de mine pentru mine., am vîndut altele pentru alţii şi au cîştigat ei, eu am primit felicitări., am fost cerută de nevastă., m-am supărat pe un client pentru că mi s-a părut nedrept şi, de cîteva ori, pe cei de la bancă., am urcat pe munte într-un alt weekend., n-am acceptat să mă mărit. însă am acceptat să găzduiesc cîinele fratelui meu., pentru o vreme., se pare că vremea devine permanentă, am fost la două nunţi, am vorbit cu un băiat mult, pe net, foarte tîrziu în noapte şi mă miram cum de nu are nici somn, nici vise., iar visurile şi le înnăbuşă singur. pentru că e mai confortabil status-quo-ul., mi-am pierdut portofelul cu buletin, carduri şi bani în Elveţia., am pierdut şi un prieten care a plecat dintre noi, poate prea curînd., am fost la înmormîntare., am dormit.
şi, (în 2010) am visat că eram liberă şi că aveam de ales. cînd, de fapt, viaţa alege(a) pentru mine, pentru că nu ştiam (încă) să fac altfel. timpul trecea diferit, iar, din afară, se crede(a) că am noroc.
***
PS: Topurile anului 2010 şi / sau dorinţele voastre pe 2011 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.