Nebună dimineaţă.
Soarele-i învelit cu puf cărunt,
stă cu razele-n pernă.
Mai dorm vreo două ore,
şi-un minut.
Nebun şi prânzul.
Apa frige şi-ngheaţă.
Acolo e tot, în gheaţă.
Inima, corpul întreg, mintea şi sufletul,
şi-o viaţă.
Amiaza şi ce-i după ea ar fi fost perfecte fără noi,
dar am stricat tot.
Seara n-a bătut la uşă,
apoi m-a-nşelat cu luna şi-a plecat.
N-a bătut la uşă seara,
păcat, ce păcat...
Aşa am încheiat nimicul,
în ţărână.
Veioza am stricat-o ast' vară,
n-am ce stinge, noapte nebună.