Creion

Trasez cu creionul peste toate şi-ncep cu soarele din august. 
Cu mirosul cafelei ei pe noptiera mea prăfuită în timp, 
De toate ceştile sparte, transformate în nisip deloc fin 
Pe-o plajă de-acum pustie. 
După miezul nopţii inventez culori care să mânjească 
Pereţi întregi de gri mat, irespirabil, 
Culori care să nu se scurgă după prima ploaie de sudoare sau lacrimi, 
Culori care să-i egaleze verdele din ochii cu care priveşte aceeaşi lună, 
În acelaşi timp, cu un străin oarecare.