cele mai frumoase alei sunt cele în care printre pavelele de ciment iese iarbă, delimitând jocul imaginar de ics-zero;
sunt locuri din care nu zăreşti niciun bloc la orizont;
fetele care stau desculţe în iarbă şi citesc sunt incredibil de frumoase;
cuplurile tolănite la umbra copacilor au lumea la picioare;
în reflexia lacului, bătrânele venite să croşeteze pe-o pătură se văd june;
nicio raţă nu măcăie mai mult de şapte ori;
cişmeaua cu apă rece este ambrozie pentru orice fiinţă;
un picior gol de femeie frumoasă seamănă c-o sticlă de bere rece;
unde-s mulţi pensionari cu mâinile la spate, atenţi la ceva anume, se desfăşoară campionatul mondial de table pe cartiere, al cărui câştigător preţuieşte victoria la fel de mult ca pe-o decoraţie de război;
când n-are clienţi, vânzătorul de vată de zahăr moţăie;
crengile copacilor îţi fac din mână până ajungi înapoi între betoane şi te roagă să revii şi-a doua zi, pentru revanşa la ics-zero.