Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Turistul fazan


Anamaria Smigelschi

22.08.2011
Adevărul literar şi artistic, ianuarie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Vizitatorii care merg prin siturile din India pot fi victime inocente ale comerţului de suvenire. În ţările sărace, dar cu un bogat trecut istoric, milioane de oameni depind material de bunăvoinţa călătorului pricopsit.
 

Europeanul corpolent, îmbrăcat în alb (cazul meu) este o ţintă sigură, aglutinează în jurul lui, ca un magnet, o spuză de comersanţi de toate vârstele, cu o infinitate de oferte (evantaie de pene, cărţi poştale, jucării mecanice, albume, coliere, clopote, ochelari de soare, statuete, tipsii, fosile) - toate, ocazii unice! Comerţul acesta cu atenţii din călătorii pentru cei dragi sau obligaţii pentru colaboratori, se poate împărţi în patru mari categorii.
 

Comod, dar costisitor
 

Cel mai comod, dar şi cel mai costisitor, este un loc în care te duce ghidul local, un atelier de covoare, sculptură, ceramică, argintărie, sau un fel de depozit elegant în care găseşti tot ce-ţi doreşte inima. Aici eşti primit cu graţie, tratat cu ceaiuri parfumate sau cafea, stai comod şi asculţi explicaţii amănunţite ori foloseşti toaleta, e răcoare, nu te-ai mai duce. La plată, cu mare eleganţă, te poţi târgui la sânge şi plăti cu carte de credit. Dar trebuie să fii, totuşi, atent, ­căci sunt foarte tentaţi să-ţi plaseze vreun rebut, doi metri de mătase scumpă în loc de cinci sau o plăpumioară de copil în locul uneia de adult.
 

Prăvălioarele cochete
 

Toate străduţele din jurul obiectivelor turistice sau a siturilor sunt pline de prăvălioare, mai cochete sau mai modeste, cu acelaşi fel de mărfuri, cărţi poştale, statuete, albume, coliere. Patronul îţi ­ţine calea cu poftiri reverenţioase. Tu spui că te grăbeşti să vizitezi minunea locală, dar ai să te întorci tot pe acolo.
 

Comerţul ambulant
 

Dacă ai reuşit să treci de dânşii, te asaltează alţii, ambulanţi, în mijlocul drumului. Îi ocoleşti cu greu după ce le-ai promis, şi lor, că te întorci. "I'm Sandy, look at me! You must recognize me!" Şi se holbează la tine, doar-doar îl vei ţine minte. Tarabe şi pături pe jos, încărcate, se înşiruie până la intrare: statuete, coliere, tipsii. Am impresia că toţi ăştia, ca şi cei cu prăvălie, sunt oarecum legali, poate că plătesc şi ceva impozite. Mai sunt şi binevoitorii care se îndeasă să-ţi păzească adidaşii până te întorci, desculţ şi emoţionat, din templu sau moschee, iar fotografii, căţăraţi pe ziduri te pozează pe elefant şi apoi te aşteptă la  ieşire cu un teanc de poze. Dacă te ascunzi, ei te găsesc oriunde ai ajunge, şi te conving să le cumperi.
 

Vânzătorii agresivi
 

Cei mai agresivi sunt, însă, cei care mişună printre ruine sau temple, se înghesuie între tine şi ghidul care-şi recită lecţia, îţi bagă sub nas ofertele lor ademenitoare, tot aceleaşi, podoabe, evantaie, cărţi poştale, inutil te fereşti, inutil te zbaţi: "I dont want! No! No! No more! I have NO money, I am finished!" Faci greşeala să cumperi ceva, ca să scapi. Te-a văzut că mai ai nişte bani, ăla eşti!
 

Continuă la nesfârşit să-ţi împingă ce ai cumpărat deja, scăzând preţul până la un sfert, mai ia, mai na! Îţi propune şase brăţări la preţul pe care tocmai l-ai plătit pentru una. A pus mâna pe tine şi nu te mai lasă. Între timp, explicaţia din care n-ai auzit nimic s-a terminat, ţi-a rămas doar să faci fotografii. Atunci, în mod misterios, te părăseşte. La ieşire te întâmpină Sandy: "I'm Sandy, you recognize me, you've  promised..."
 

Îl ocoleşti ruşinat, cu braţele pline de cărţi şi mărgele, se ia după tine. Te întâmpină prăvăliaşii cu ochii plini de reproş. "Cât ai dat pe aia?" Zici 200, deşi ai dat mult mai mult. "La mine o luai cu 100", zic, ca să-ţi facă inimă rea.
 

Ajungi, transpirat, la autobuz, încărcat cu mult mai multe chestii decât ai fi vrut. Maşina e înconjurată de cei mai încăpăţânaţi care, plini de nădejde, insistă, încă şi încă. Atunci ghidul ia un teanc de farfurii de alamă cu Taj Mahalul şi le împarte cu dărnicie (la 50 de rupii una) celor care nu au cumpărat nimic fiindcă au ascultat expunerea. Ca să nu fii mai prejos, iei şi tu una, că din astea n-ai. Dar cum apa şi berea, la res­taurant, se iau cu 2-3 euro sticla, făcând socoteala, îţi dai seama că fiecare lucruşor care, în timp, îţi va aduce aminte de o lume incredibilă, a costat cât o bere, hai, două.
 

În India, cu Anamaria Smigelschi
 

Graficiană reputată, Anamaria Smigelschi s-a născut în 1938, în Bucureşti, tatăl fiind de origine poloneză (fiul pictorului Octavian Smigelschi), iar mama italiancă. Semnează grafică de şevalet şi gravură, expunând în ţară şi în străinătate (Roma, Cracovia, Varşovia, Heidelberg, Baden-Baden, Sao Paulo, Grado, Sint-Niklaas sau Lahti). A lucrat grafică publicitară, de la redactarea artistică a unor reviste ilustrate la afiş de teatru şi de film. Este, de asemenea, autoarea unor cărţi pentru copii precum Luna Betiluna şi Dora Minodora. A fost distinsă cu mai multe premii naţionale şi internaţionale.
 

Nu rataţi! - La New Delhi
 

Coloana dintr-un metal misterios din curtea moscheei Quwwat-ul-Islam.

Colonadele şi minaretul sunt zidite din piatra fostelor temple hinduse dărâmate de către generalul Aibak.

Mormântul lui Humayun, unul dintre cele mai frumoase mausolee mogule.

Grădina Fluturilor, deschisă pentru public în februarie.

Templul Zeiţei Lakshmi, unde doamne elegante cu sariuri de o mare frumuseţe aduc ofrande flori şi fructe.

În luna martie, la fortul Amber se desfăşoară Festivalul elefanţilor, culori, zgomot, mulţime.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer